iubire şi pizza

Iubire culinară

Ca să fii dulce cum îmi place mie
Îţi dau o jofră şi-o sarailie,
Ceva bomboane, piersici mari, cu frunze,
Să te sărut cu mult nesaţ pe buze.

Dar ca să-mi faci şi mie o plăcere,
Oferă-mi vodcă, cabernet şi bere,
Iar când mă întind în pat cu voluptate,
Nu ezita, dă-mi... pizza cu de toate.

poezie de Octavian Cocoş (11 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă mori din iubire
ea se-neacă în plictiseală
cu părul ei negru alungat
din ochii verzi cu regularitate

dacă mori din iubire
poţi să devii etern într-o cronică
pe care o poate ea citi aşteptând
băiatul care aduce pizza

dacă mori din iubire
ea visează că se plimbă
cu iahtul sub luna strălucitoare
pudrându-şi nasul discret

dacă mori din iubire
ea o zâmbească trecătorilor
cuceriţi de frumuseţea picioarelor
care poartă pantofi negri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pizza, my love!

Eşti cumva un om normal
Şi-ţi doreşti să fii uimit?
Vrei să fii tu mai special,
Să faci ceva mai diferit?
Atunci e clar ce tre' să faci
Ca tu, cel vechi, să nu mai fie...
M-asculţi pe mine, deci tu să taci,
Du-te in bucătărie!

Te pui şi faci un blat frumos,
Rotund, moale şi pufos,
Şi-apoi începi să pui pe el
Bunătaţi de fiecare fel.
Întâi pui suc de roşii dulci,
Întinzi şi-apeşi să intre-n blat,
Va deveni gustos şi bun,
O să fie aromat.
Puţin salam şi multă şuncă,
Doar nu suntem la regim,
Puţin curaj, puţină muncă

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

O comandă în curs de livrare

El o priveşte vorbind, în timp ce alături
o tipă îi caută ochii.
Deasupra lor, sirenele strivesc languros pavajul, apropiindu-se şi lovindu-i părul
pe care şi-l atinge imediat după.
Un fir de păr se va rupe la noapte, sub braţul soţului,
cel mai bun prieten – repetă ea, rotunjind pe "u" şi pe "t".
Peste cinci secunde, va trece tramvaiul iar un porumbel speriat
îi va ieşi pe gură şi se va aşeza pe umăr,
privind
apa care va fierbe în pahare,
sângele dictând subtextul conversaţiei,
muntele ridicându-se, în sfârşit,
în întâmpinarea lui Mahomed.

Metalogica este mântuirea iubirii,
scrie pe aerul din jurul ei cu degetul,
ridicându-se şi coborând şi, privind apoi dinăuntrul ei în afară,
îşi face cu mâna şi îi vine a râde, în timp ce ea vorbeşte
cu soţul la telefon.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!