Poezii despre iubire și pompieri
poezii despre iubire și pompieri.
Senzație
Femeia aia superbă
De felul ei splendidă
Cu argumente la vedere
De care s-a îndrăgostit
Mai deunăzi poetul
Era în uniformă de pompier
Ea lupta cu incendiile
Dar a aprins un foc
În sufletul poetului
Și venise în control
Cu echipă ei cu tot
Trei zile a durat
Atunci controlul
Și s-a lăsat cu amenzi
Până la urmă
Dar asta nu a diminuat
Ci a amplificat
Iubirea poetului
În orice direcție
Chiar și pe sens interzis.
poezie de David Boia (16 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note pentru zei
Cuvintele mă inundă,
Pompierii nu plătesc daune,
Aș vrea să deschid o copcă
Într-un suflet voluntar.
Amintirile roz
Au fost de fapt gri,
Nu mai știi să citești
Zâmbetul meu.
Iluziile vin de departe
Direct în ochii tăi.
Am aruncat canapeaua viselor
Împrăștiate de... realitate.
E peste tot și uneori șoptește:
Afrodita are chip de pește,
Zeus de ce nu mă iubește?
Pentru că tu ai doar zăpadă-n minte
Îți fac reducere la spa,
M-am săturat să fiu cuminte
Totul e fals,
Știi nota?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai presus de regrete
M-am jucat prea des cu focul
Chiar dacă știam că arde.
Am dat foc și am creat
Rana fără vindecare.
Scuzele nu sting durerea,
Cicatricile rămân.
Regretul nu i pompierul
Care-aruncă cu pământ.
Nici durere, nici suspine
N-am vrut să dezlănțuiesc,
Dar am făcut scrum din nou
Tot ce-am ajuns să iubesc.
Nu am scuze, sau pretexte,
Am știut de la început
Că și o scânteie mică
Face-un foc de nedistrus.
[...] Citește tot
poezie de Drîmbu Cucu Mioara (10 septembrie 2021)
Adăugat de Mia Drîmbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele eu ca o roată
după ce a mușcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinți întuneric
și ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
țopăind nevrotic
moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca ușor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraș
și a murit
după ce a fost mușcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinți
la școala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul brumar
amintirile cu tine îmi stau la uscat
în Luminătorul încă nedeschis
Enya a inundat străzile
scăpată din picupul tău
Only Time până la genunchi
până la suflet
lumina murdară sângerează
prin perdeaua după care te-ascunzi
buzele tale albastre mi-au săpat
ieri noapte o golgotă pe piept
în Vinerea asta Neagră
crucile sunt la reducere
aproape gratis ofertă la mântuire
de nepăsarea lumii
nu mai răspunde nimeni
ultimul călugăr din Athos
e candidat la președinție
doar un pompier voluntar
se străduiește să îți scoată
disperarea din secțiile de vot
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim
puțin și toamna asta
care a venit după ce-au plecat
cocorii în bejanie
să ne atingem catifelat
cum o fac artiștii
să ne iubim prin jnepenii
mângâiați de soare și vânt
să ne tăvălim pe coastele
de granit cu dungi de spumă
să fim doi vulcani care fumează
liniștiți până la ultima lavă
s-o schimbăm între noi
așa fierbinte și suavă
suntem vulturii pleșuvi
care se trag de barbă
după ultima pulpă de lamă
de oțel inoxidabil uitată
pe etajera din cântecul permis
seara la focul de tabără stins
de pompierul care a împroșcat totul
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere și foc
E mare spectacol, e sărbătoare,
Ce tinerii cu vervă o petrec,
Muzica cu zgomot și fervoare,
În raze multicolore se întrec!
Zgomot, țipete, urlet de plăcere
Ce trepidează-n valuri hala plină,
Chitările cântă, o muzică ce cere
Raze de foc și fum, lumină!
Amalgam, vise, ce se cerne,
Minți încinse de muzică nebună,
Zgomotul monstru în versuri terne
Întețindu-se de strigătul ce tună...
Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii
Ce umple de foc întreaga estacadă,
Începe să curgă de sus, focul durerii
A zilei tragice cu iz de tornadă!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Dumitrescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când mă bărbieresc
tu ești salvarea mea, ești miliția mea, ești pompierii mei,
tu ești odorul meu, deodorantul meu, parfumul meu cu pompiță,
tu ești submarinul meu nuclear
ești casa scânteii dizolvată în nori.
ești luceafărul meu, ești festivalul meu, scala mea,
ai atâta farmec, chanel, coty și emotion,
ai atâta helena rubinstein în privire, atâta donna summer în voce
ești piața amzei răvășită de vânt.
ah, domnișoară, ba nu, profesoară!
deloc domnișoară, dar tovarășa profesoară!
ce-ți face școala de tip nou din pantelimon
cu chioșcul de covrigi și napolitanele "stadion"?
copiii spui că sunt drăguți, te iubesc,
(băieții dintr-a opta poate dincolo de firesc)
și tu îi iubești
și le spui conjugări și povești,
să-și pună panglicuțele și să aducă maculatură...
pas cu pas facilitezi accesul lor la cultură!
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Totul (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile din ferestre mureau încet
la spectacolul de sfârșit de an
unde cardinalul are pălărie roz
și degete subțiri pline de inele grele
la orgă cântau două contese îndelung apretate
la trompetă cântam doar eu
și pentru asta îmi dădeau
în fiecare zi o masă caldă
și mă bucuram și mai veneam
cel mai greu îmi era
să urmăresc pompierul de serviciu
care pedala tot timpul prin fața altarului
pe deja binecunoscuta
bicicletă roz
cu două dungi subțiri
și fără ghidon
ca un făcut
luminile din ferestrele orașului
mureau încet mureau de frig
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea de serviciu
Azi nu se lucrează, se-nchid lacătele, se trag obloanele.
Vine ursul să ne întindă oasele, să ne calce în picioare.
Străzii acesteia de pulberi n-o să-i mai rămână nici numele,
Oficiul Stării Civile se va muta într-o moară încăpătoare,
iar darul de nuntă cel mai sigur va fi tradiționala jimblă cu sare.
Dați-vă jos, clopotari adormiți pe funii, ucenicii voștri
își doresc de-o viață să mănânce și ei o pâine!
S-au mai împuțit apele Veneției așteptând întoarcerea lui
Ștefan ce Mare ca să-și răscumpere păcatele.
Visând într-una la patimile purificatoare, s-au înmulțit
ciorile-n gard și bețivii neamului, zarurile măsluite își
decantează spuza în târtițele puilor prăjiți.
Mama soacră țipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar
și-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
și mănâncă icre la "Dragomir", în timp ce fetițele deochiate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și pompieri, adresa este: