iubire şi sateliţi

Între două lumi

Stare de vrajă,
Poveste ce-şi aşteaptă-nceputul,
Gândul rotindu-se
în jurul tău
ca un satelit
îndrăgostit
etern
de aceeaşi planetă,
Adierea zorilor,
Vis ce-şi caută aripile
Iubirea zidită
în inima mea
ca o Ana
a lui Manole,
Sunetul -
prizonier al cuvântului
nerostit,
Paşii mei
căutandu-mă.

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna – poem diamant

Când
e plină
când e nouă
satelitul natural al Terrei
ce străluceşte pe cerul nocturn
însufleţind visurile tinerilor îndrăgostiţi
dar şi pe
cele ale
poeţilor.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

În păienjeniş de stele
Se aruncă noaptea lungă,
Se târăşte printre ele
Pe furiş sau într-o dungă.

Ce s-ar face, azi, şireata,
Cum s-ar uita în oglindă,
Cu ochi ageri ca săgeata,
Când suspinul vrea să-l vândă?

Unde-ţi laşi îndrăgostiţii
Cu sărutul printre ramuri,
Se ţin scai ca sateliţii,
Legaţi strâns cu nişte hamuri?

De eşti singură, se pare,
Am să-ţi dau un mândru mire:
E Luceafărul din zare,
Te priveşte cu uimire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Theia

culoarea apusului a coborât în buzele tale
plictisită îmi eşti şi rotocoale din neastâmpărul tău
lovesc cerul
parcă ai respira cuvinte nemângâiate
zâmbetul tău apare şi
dispare
un satelit artificial în jurul unei planete nelocuite

îţi simt apoi tălpile călcând pe plaje sălbatice
împingi o barcă în sângele meu
priveşti în urmă
precum pescarii ce scriu
pe nisipul viu
bilete de adio

pleci în căutarea anotimpurilor
îţi ştiu plictisul
deznădejdea iederă îmbrăţişând copacii tristeţii

nu pot să fac nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea nu doarme

Se rup zorii din noapte, sărut de buze dulci,
Tu ştii cum intră-n soare bezne, trup de năluci...
Printre mijiri de raze ori învieri de pleoape
Simt parte de lumină delirând, Luna aproape.

Şi-acum stă trează geană din ultima-ţi mirare.
Iubirea mea nu doarme, venită-i satelit
Cu tot cu Cer în spate, opaiţ şi ardoare,
Strajă, de luminare-n humă cu raiul înmiit.

Pot spune că mi-e armura albă, m-au înflorit cireşii,
Azi, Floarea mi-e în tine, la rangu-ţi se ridică
Boboc gingaş, alăturea-ţi în piept, aleşii...
Să-i văd lumina mi-a trebuit orbire, frică.

Se rup de straiul nopţii mănunchiuri, stol de vise
Numai din tine rămâne val, foşniri duioase
Acelea de ocean, păsări de slavă scrise
Drept vulturi de iubire, aceia tatuaţi în oase.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manechinele din München

Perfecţiunea este teribilă, ea nu poate avea copii.
Rece ca respiraţia zăpezii, înmormântează pântecele

Acolo unde ramurile de tisă se zbat asemeni unei hidre,
Arborele vieţii şi arborele vieţii

Eliberându-şi sateliţii, lună după lună, niciunui rost.
Fluxul sângelui e fluxul iubirii,

Sacrificiul absolut.
Adică: nu există alţi idoli în afară de mine,

Eu şi cu tine.
Astfel, în frumuseţea lor sulfuroasă, cu zâmbetele lor,

Aceste manechine se-înclină-n seara asta
În Munchen, prosecturi între Paris şi Roma,

Chele şi goale-n blănurile lor,
Acadele oranj pe beţişoare de-argint,

[...] Citeşte tot

poezie de Sylvia Plath,1932-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea ta e ca o zidire de ană

poate de aceea te-aş iubi cu nesăbuinţă
precum un pitic pe alba ca zăpada
dar tu eşti mult prea deşteaptă
ca să mai crezi în poveşti
sau în moş crăciun
nici măcar în lacrimile tale nu mai crezi
le donezi fericită soriceilor
cu dovezi scrise
să nu fii întoarsă la cine mai ştie care ilicit
de dinainte de marea întrebare
..........................................................
să ştii că nu-mi iau cadouri de ziua mea nicodată
oricum aş cheltui inutil pe un ceva la fel de inutil
doar ca să fiu sigur că am bifat-o şi pe asta
în lista cu obligaţii
..........................................................
apoi în inima mea te voi legăna
cum o face vântul de seară
doar doar vei observa luna
altfel decât ca pe un satelit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul unei comete

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ţi dau răspunsul meu în pripă.

V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era de loc!
El de-abia azi când scrie proză
Se află în metamorfoză
Şi se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)

De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă şi profundă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul cometei

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ţi dau răspunsul meu în pripă.

V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Şi se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)

De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă şi profundă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister de sori

Stau într-un octombrie însorit cu pielea caldă
Şi nu pot să privesc scânteia care mă dezmiardă;
Chiar mă-ntrebam, cum n-amendăm pentru pericul
Potenţial, cum facem pentru jucării, neprevăzutul la vehicul?

Mai mult, sunt chiar cu totul depăşit, nici nu cred ştiinţa
Ce de amar de timp 'mi tot spune să-i accept credinţa;
Cum de atâta forţă poate negrul să străbată
Şi gheaţa interplanetară apă o face, ziua crapă?...

... Şi-atâta cald e pân' la mine, pe nisipul-plajă,
Sau stând sub via dezgolindu-se cu-azur de vrajă!?
Cum nu topeşte totu-n cale; cosmos, sateliţi
Şi inimi ce-ar fi îngheţat?... Cum ne-ncălzim... iubiţi???

Mi-e mintea caldă, simt pe pleoape ca un fulg de bine
Şi heliul ce-am primit îl vărs, pupila-mi îndreptând spre tine
Mă-nvăluind de gânduri, ce le-aştern în frază...
Ce-o scriu să ţi-o trimit, cum sorul dă o rază;

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!