Poezii despre iubire și sensul vieții
poezii despre iubire și sensul vieții.
Motive
aș lupta pentru tine-n orice noapte, în orice zi.
fiecare secundă și fiecare oră.
aș câștiga lupta pentru fericirea ta.
mulțumesc că ești motivul pentru care stau în picioare
astăzi și mâine,
sensul vieții care-mi dă putere
să continui să iubesc, să trăiesc și să încerc.
poezie de Irina Rambu din Golul dintre naștere și moarte
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții
Brațele tale m-au cuprins
Timid, cu toată iubirea.
Când buzele ni s-au atins
Am știut ce-i fericirea!
Împreună... o Eternitate
Am privi cerul înstelat,
Iar lângă lac, în noapte
Te-aș săruta neîncetat.
Mereu mă adăpostesc
Cu calm, sub a ta aripă.
Și mai mult eu te iubesc
Lângă tine-n orice clipă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața un joc de cuburi reci și fierbinți,
iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aș iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra dorului
Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopții,
Scoate din singurătate
Sensul vieții, rostul morții.
Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Și ne scaldă-n ceața deasă
A șoptitelor cuvinte.
Umbra dorului se-nalță
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viață
Flacăra, de vis nestins.
Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoțește zi și noapte.
Mă învăluie în șoapte
Cu iubirea ei maternă.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul soare, fiica Lunii
Mărețul Soare avea un fiu,
Măreața Lună o fiică,
Încă de când cei doi se știu
Iubirea lor se tot complică.
Captivi mereu în timp și spațiu
Ursiți să nu se întâlnească,
Sunt prinși într-un amor nesațiu,
Destinele să nu-și unească.
Dară poate, cine știe
Și într-o măreață zi,
O minune va să fie
Și cei doi se vor uni.
Micul Soare, fiica Lunii
Întâlnise-vor pe cer,
Și-i va-nvălui, milenii,
Un amor plin de mister.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor de fericire
Credință, diamant curat
În dragoste clădită
Izvor de fericire revărsat
Din zarea infinită
Ești curcubeul cel frumos
Ce unește cer cu glie
Țel sfânt, măreț și glorios
Sensul vieții, veșnicie.
Credință, simț spiritual
Parfum din veșnicie
Din cel ce-ți urcă sfântul deal
Curg râuri de-apă vie.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de vant
Lumina se naște, trăiește și moare
Durerea învie, se-nalță și doare
Iubirea plutește, se scufundă-n uitare
Oamenii mint
Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocența dispare, de ură învinsă
Pasiunea mocnește într-o cușcă închisă
Oamenii trăiesc în păcat
Moartea se lasă încet peste lume
Viața are un sens fără nume
Oamenii mor
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbători binecuvântate
Sfintele sărbători binecuvântate
Ne vor aduce mult bine în toate.
Vom promite solemn că vom fi mai buni,
Respectând iubitele datini din străbuni.
Degeaba cântă cocoșul dimineața,
Dacă nu știm să ne aranjăm viața!
Degeaba stă luna pe cerul înstelat,
Dacă sensul vieții nu l-am modelat!
Dacă în viață nu îl stimăm pe Divin,
Tot ceea ce facem va fi doar un chin.
Soarele poate să strălucească mereu,
Dacă ne irosim viața instantaneu!
Viața este foarte scurtă și frumoasă,
S-avem liniște și pace în casă!
Având în noi beatitudinea divină,
Clipele frumoase o să ne parvină!
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fluxul creației
trăiesc setea maladivă de poezie
senzații voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.
în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariții îngerești
dau sensului vieții supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cerești.
melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie și o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.
fluxul creației curge din cerneală
în poezia zilei - simțire magistrală.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și sensul vieții, adresa este: