Poezii despre iubire și teatrul de păpuși
poezii despre iubire și teatrul de păpuși.
* * *
Să nu crezi
c-a fost o întâmplare
întâlnirea noastră,
cineva a pus la cale
toată suferința asta...
Am fost
două marionete,
mânuite de un păpușar
dibaci, iar
clipele noastre
de dragoste
s-au transformat
în ani,
și tot ce-am trăit atunci
ne lovește azi
și ne va ucide
mâine...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marionete
Pulcinellà și Scaramouche
Complici la un proiect ghiduș,
Fac gesturi negre pe sub lună
În timp ce-un doctor excelent
Culege ierburi, foarte lent,
Ierburi de leac prin iarba brună.
În fața lui, cu ochi rotunzi,
Prin căprinișuri, pe ascuns,
Se-avântă, goală și hoțește,
După-un pirat iubit nespus
Pe care-o pasăre, de sus,
Cântând, de dor îl potolește.
poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vede prada când vânează
Respiră sângele fântânii,
Mănâncă lacrima fisuri
Un inorog cu aripi roase
De nimfe astăzi veninoase,
O cupă - pântece de mamă
Un urlet, frică fără teamă.
Iar vârcolacii-n jurul lunii
Ascultă sunetul iubirii.
Un farmec, briza și mireasma
Te prinde și te-ncețoșează,
Cu un miros arid de carne vie
Ești amețit de-o păpădie.
Prințesa dramei, fiica urii
Te manevrează cu puterea lunii,
Iar tu o marionetă fără minte
Nu ști să legi două cuvinte.
Azi ești vânat la vânătoare
E teritoriul ei, iar tu decor în căutare.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă noaptea o trompetă
pasărea de somn mă latră
timpul scurt mă face zob
păpușarul din scrânciob
și-a legat de gât o piatră
nici o veste nici o vestă
antiglonț sau antichics
nu mai cade la punct fix
dacă nu se și atestă
munca ni s-a dat cu sila,
plata ni s-a luat cu japca
mie haina, ție șapca
cine va iubi reptila?
cântă noaptea o trompetă
deșteptările pe când
bietul mim numai tăcând
a fost declarat vedetă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă desuet
orașul cade de sus
într-o vitrină un păpușar se joacă
o etajeră veche cu hârtie creponată, roșu gălbejită
suspină
o firmă care face reclamă la pijamale
are un ochi chior
o bucată de rugină din felinarul timpului bunicii
este crăpată
o puștoaică cu degetul în nas se uită la un balcon
o gâdilă un picior, nu știe că este femeie
pe străzi lăturalnice se aude muzică
o nuntă se zbenguie cu croitorese și papițoi
timpul trece, este patru dimineața
se aude un măturoi, care sprijină strada
au apărut zorile și se aude, ia neamule cafeaua fierbine
te-aștept în așternutul cu dragoste, iubite
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cred...
Nu-s un agent federal din dosarele x,
Nu-mi rezem nici rațiunea pe un crucifix,
Cred în ce vreau, în ce simt că există,
Sunt o fire morala nici chiar ateistă...
Universul e arta din care consist,
Infinitul mă face să fiu realist,
Mă cuprind elemente geometrice-n miez,
Transformate în gânduri, în iubire, în crez...
Să citești printre rânduri nu nebun să mă faci,
Suntem lumi paralele, suntem roci și copaci,
Suntem ceea ce facem, unii marionete
Și convingete-n viața pe alte planete...
Caută și vei afla nu-s simple cuvinte,
Umblă în adâncul tău de luare aminte,
Dă frâu liber vigoarei și sparge pereții,
Cu toții creștem în noi o floare a vieții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna creatoare de iubiri
luna inventa pașii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exiști ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafața oglinzii
văzând misterul neputând să-l simțim
ne-am sătura de viață
iluzie fericirea ar părea
nu am spera așteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în față mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde țâșnesc izvoare
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Claudia Iakab
Adăugat de Patricia Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mor tandru pe maci
E noapte cu vulpi pe șosele de var
Adulmec zăpezi de catran și absurd
Mi-e deal într-un hău de iubire și iar
Mi-e vale de colții săpându-mă surd.
Mi-e teamă de ieri într-un mâine trecut
În bernă mă plec si mi-e negru de ploi
Călugării râd cu un râs prefăcut
Când dinți de șacal mă târăsc prin noroi.
Sunt barcă la mal troienită de spini
Pe funii de pod tot oftez piei de lup
Ucide-mă, timp, eu am sânge pe crini
Și pâinea de azi mi se sfarmă de trup
Să plec, aș pleca, mânăstire de dragi
Să mor, aș muri, rămânând nenăscut
M-aș face prohod de iluzii în fragi,
Pe bocet de iezi m-aș întoarce în lut.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Megapoemul
Oricare organ are sunetul lui
În concertul vieții, mai sus și mai șui,
Creierul strigă tăcut ca un corb,
Organul iubirii e surd și e orb,
Circulăm pe un drum fără borne, în jur,
Nu e câmp și nici mare, imperiul e sur,
Infinitul la care nu ne-adaptăm,
Unde-s munții și hăul? Ca nebunii cântăm.
Creațiunea-i tăcere ori numai păreri?
Există mai mult ce a fost până ieri.
Singur aprobi, singur renegi,
Nu e nimeni să-ți spună să râzi și să pleci.
Aventura așteaptă, Providența-i mister,
Tăcerea complotului reginei Esther.
Vinovați fără vină, mereu pedepsiți,
Culorile vidului, calicii căliți.
Tăcere nocturnă, final așteptat,
Prometeu și Sisif ne-au înșelat,
Răul are a mie de flori, de culori,
O misiune de ai, faci numai erori,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marioneta
Părul bogat
și gene negre, de mătase,
pun în lumină
cipul alb, de var.
Nasul e cârn și pistruiat,
ca de copil. Trupul frumos
are sclipiri de chihlimbar.
Cânepă groasă, dură,
o-nconjoară,
îi prinde capul,
trupul de artistă.
Sforarul nemilos, meschin
e-o brută
îndrăgostită doar de firea-i egoistă.
Își simte trupul slab
și mintea subjugată;
se mișcă
împinsă de arcuri nevăzute;
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și teatrul de păpuși, adresa este: