Poezii despre iubire și troleibuze
poezii despre iubire și troleibuze.
Noiembrie
copii trag de mame-n parc
tremur în buzunarul unei femei
îmi pierd gravitația și portofelul
o bucățică în palton roșu
pisicile trec încordate ca un arc
troleibuze gri
paltoane gri
iubita mea e gri
oamenii se ridică deasupra precum o pâclă gri
ți-am injectat noiembrie în vene
iubito să nu te temi
ascultăm Beach Boys la mezanin
și ghicim
stăpânii bocancilor de vinilin
nu ne rămâne decât să reinventăm orașul în care trăim
regulile sunt pentru tâlhari nu pentru îndrăgostiți
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stația de troleibuz
uneori aș trece și prin cercuri de foc
dac-aș ști că la capăt este un miracol
pe cerul veșniciei să cuceresc un loc
în marea împlinire cu noime de oracol.
trăiesc viața într-un joc de culori
sunt veselă în verde nostalgică-n portocaliu
fericită în violet străbătută de fiori
cu sufletul pururi romantic, candriu.
alteori ating și visul triumfal
când melodii cerești îmi inundă auzul
mă simt puternică plutind pe orice val
Dumnezeu ma iubește nu-mi arată refuzul.
nu port mască. nu sunt la carnaval
printre mii de gânduri aștept troleibuzul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partea frumoasă a vieții
partea frumoasă a vieții este cea nespusă
secunda de tăcere și incertitudine
risipa de nori alungindu-se pe pleoapa apusă
de aceea tot ce îți cer este să nu atingi
povestea aceasta de dragoste
să nu clipești, să nu spui ceva
e doar o lebădă ce va pluti odată
cu valul ce-ți va mângâia privirea ta
să discutăm mai bine despre micile banalități ale vieții:
despre delicioasele salate de vară ale bunicii,
despre cura de bere Golden Brau și efectele ei sentimentale
pe care le resimt și în ziua de astazi,
despre amenzile nejustificate care se încasează în troleibuzul 41
și imensa tristețe pe care am transportat-o în trenul de întoarcere
despre aerul desuet al lentilelor rotunde
și despre atâtea și atâtea încă
să discutăm la nesfârșit, interminabil, dar în șoaptă
să nu trezim frumoasa poveste de dragoste
ce toarce în mine într-o tăcere măiastră, înțeleaptă.
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Toți nătării se simt datori să dea definiții vieții
cei mai aplecați către asta par gunoierii
sunt și cei mai buni cunoscători, la o adică
e-atâta viață-n pubelele acelea verzi
iar ei o duc la groapa de gunoi ca și când ar fi prisosind
viața nu e chiar o mare doamnă
umblă adesea cu subsuorile pline de sudoare
dezgustătoare țoalele ei umede
de sub care îi atârnă sânii până pe asfalt de multe ori
trebuie să caști bine ochii să n-o calci pe sfârcuri
câteodată se dichisește cu boieli pregătite de vreun alchimist impotent
iar atunci seamănă cu o cocotă din Montmartre
fredonează șansonete naive
și-și zice dragoste
tertipul ține și nimeni nu se mai uită la sânii ei
privindu-i doar ochii încondeiați meșteșugit
cu verzuri ca de pe burta brotacului, cu sidefuri de scoică rară,
cu diafane rozuri ca-n pânzele nu mai știu cui
atunci se plimbă, obrăznicătura, cu nasul pe sus, aproape de nori
o claxonează șoferii de trolee, de tir
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (2016)
Adăugat de Dragoș Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avanpremieră pentru vechiul păcat
[jam-session cu Dorin Cozan]
S.
Tu știi că iubirea de azi funcționează
ca o strategie de marketing. Acum, cînd umblu fără grijă
prin lume, vinde-mi o dobitoacă urîtă cu bube
și arată-mi cît poate fi de frumoasă.
D.
Ea lunecă prin oraș cu inima neagră în brațe,
ca un asteroid trecând linia Paradisului.
I-am privit mâinile, neiubite.
I-am privit gâtul, nemușcat.
Picioarele, pe care cădeau meteori altădată.
Când s-a oprit troleibuzul, a ridicat ochii din telefon
și atunci am văzut: era înviată din morți, precum Lazăr, și hăituită.
Era scuipată și lovită cu vorbe, ucisă și înviată din nou.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era timpul florilor
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate și reprezentanțe
iar azi, pe șoseaua dorințelor mele
îți trimiți ochii albaștri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzișul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliții tăi mă fotografiază în mii de poziții, îmi spionează secreția insulinei
iau interviuri până și trusei mele de bărbierit
și îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivățul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până și șoferului tău mă adresez cu efendi
până și lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, gulerașului tău cu dantelă
îi croiesc și agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătrați de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoțește...
parcă ești un păun, cu bucureștiul înfoiat în spatele tău.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele
mușcat de păienjenii galbeni stelari
era toată bolta stea langa stea
și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea
zornăiau, pâlpâiau, era atât de scântâietoare zăpada
încat nu mai puteai să mai știi care sunt stelele și care e strada.
la fondul plastic, spre romană, stelele din ce în ce mai apoase,
microbi transparenti, cu protoplasmele de matase
se-mpiedicau de vitrine, se xeroxau pe capote
se ștampilau pe fețele costoboce, cumane și vizigote,
fete fantastice de pietoni.
era întuneric plombat cu neon.
eram azuriu, amețit.
- pardon, nu știți cât e ceasul? vă rog frumos!
în jur, pustiu, case și garduri.
palide strângeri de inima. echipament sportiv, stilouri și ceasuri.
neliniști, extaze, iar străzile - râme, cobre, năpârci.
cine putea să întrebe?
cine mi-a pus drugi de gheață pe ochi? tu ești, bebe?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt note și bemoli
= în solfegii =
Cu tine am zăcut, noaptea trecută, sub flori
fiori mult prea roșii
și
feciori
erau stelele, deasupra; stelele păzesc, iar noi le iubeam mult;
sunt - peste tot - triluri nevăzute de nimeni;
și neînțelese;
Iar noaptea era clară și frumoasă, ca petalele care ne acopereau
și cum mai cântau solfegii pe pielea ta
nota sol, apoi balamucul simfoniei care cădea peste noi,
poc. ni se spărgeau
sunetele
pe la urechi
!!! asurzeau semafoarele și porumbeii
De ce nu porți ochelari, altfel, nu o să vezi toate mașinile care curg pe străzile crengilor lumii...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și troleibuze, adresa este: