Poezii despre iubire și verb
poezii despre iubire și verb.
A iubi... verb
Eu... te iubesc!
Uff, tu... iubire?!
Te mai... doresc!
Ehh... fericire...!
Iubim noi... oare?
Unul... iubește!
Bis... că mă doare!
Eeii... dragoste, este!
Să ne... dorim!
Ce de iubire...!!!
Mai mult te... simt,
Unde-i... trăire!
"Love"... de povești!?
Totu-i... dorință.
Drag, tu... ce-mi ești
E... peste ființă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
* * *
Fuga este o apăsare peste capetele zdrobite
gândul este o apăsare peste natură,
cum tu, dragostea mea
ești o apăsare.
Ar fi, vă suflu, dragii mei hoți, călăi și criminali,
ar putea fi o salvare!
Când substantivul solemn
nu se potrivește cu verbul bezmetic
ne-am putea salva prin bâlbâire.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste și ură. Sfârșit...
Și te urăsc nespus când tu imi taci!
Nu știi ce-nseamnă verbul a iubi...
Și prin tăcere... nu știi ce îmi faci...
Iar ce simțim... se va risipi.
Și te iubesc mai mult de ai visa...
Ești unicul ce inima mi-a luat-o!
Și totul fără voia mea...!
Dar tu, iubirea mi-ai certat-o!
Și ură și iubire eu resimt...
Mă duci la limite și mă provoci în mine!
Și mă învârt în cerc, același ritm...
Și extaz... dar și multe suspine!
Și a venit și ceasul să aleg...
Nu pot trăi în valuri viața toată!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caruselul inimii
Conjugă-mă într-un sărut
Să simt verbul a iubi
Cu bătăile inimii
In carusel pe un căluț
Deasupra lumii in stele
De rochia ta învârtit
Pe curcubeu de buze
Să mă ridici infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Am oferit
probabil prea puțin
din ce-nseamnă
"a da"
am așteptat
probabil prea mult
de la verbul
"a iubi"
într-un târziu
m-am trezit
așa cum am fost
de fapt
tot timpul.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Din verbul mamei mele
Am învățat ce-i pâinea!
Din ochii săi de veghe
Ce este strălucirea!
Din inima ei blândă
Ce-i dragostea, iubirea!
Din ale mamei ceruri
Ce este înălțimea!
Din brațele ei calde
Ce este dăruirea
Și prin a ei ființă
Ce este moștenirea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna seara,tu seara
Bună seara, tu seară, tu clepsidră-lumină,
Ochii pașnici de vară,
Mă coboară-n spirală de verb, sub cortină.
Piesa de noapte;
Prințese minute, purtând trene-șoapte,
Nisipul e greu.
Cohorte de îngeri, ducând trupul tău.
Vasali ai iubirii, în duh antagonic tresar
Străjuind noetica punte, de voi trece
E seară de dar.
Buna seară, tu seară, clepsidră de har,
Urma ta e și-n mine, dacă pleci, să vii iar.
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru dragostea de-o fată
M-ating stelele pe frunte,
Când îmi port crucea pe munte,
Unde-a mea Golgotă-mi cere,
Să-mi crucific în tăcere
Verbul sfânt, născut odată
Pentru dragostea de-o fată,
Plămădită-n Cer de mine
Din petalele virgine,
Să rămână nepătată
Prin iubirea mea curată,
Veșnic și-înc-o veșnicie
În smerita-mi Poezie,
Care-ncearcă azi a duce
Nemurirea-n vers pe Cruce,
Cu o dragoste de stele
Prin iubirea vieții mele!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și verb, adresa este: