Poezii despre iubire și zborul spațial
poezii despre iubire și zborul spațial.
Geografie personală
ai impresia că iese din tine tot ce e femeie,
iar seara e tot o femeie atârnată de lună
precum cosmonauții
din stația spațială la modulul pirs pentru andocare,
îți intră prin parbriz seara cu o lumină ca pâinea,
parcă stai pe ambele scaune din față, parcă stai și pe cele din spate,
caroseria e pielea-pielii, îți înfășoară carnea,
ești femeie în schimbătorul automat de viteze,
în volan, în filtrele de ulei,
cu accelerația la podea drumul te
răvășește ca un penis așteptat,
la capăt o să naști o
geografie personală
pentru atlase cu benzină și dragoste,
vrei să nu se termine și viteza și drumul și seara,
respiri aerul cosmonauților din costumele orlan,
lumina e ca pâinea
și ți-e foame, foarte foame
poezie de Alexandru Petria din Poeme (2012)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia-n care nu sp
un mai nimic es
te poezia în care poți să te umfli
să te des
crii drept dumnezeul picioarelor care umblă
pe apele menajere
(?!) - nu
mai tu plus lustruitele sfere
cu ceară pentru caroseria navetelor spațiale
poți să îmi ceri să iubesc
ca un câine galactic
poezia-n care nu ps
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea Mea
1.1
Să zbor prin univers as vrea
Să fac ceva cu viața mea
Călătorind spre infinit
Sa caut tot ce n-am gasit
1.2
Dorințele să le implinesc
Și tot ce pot să dăruiesc
Sa întâlnesc pe un fir de stea
Speranță, viață, dragostea
Pre-referen
Pe tine te-am găsit
Și dragoste mi-ai dăruit
Iar muzica e împlinirea
Ce ne unește iubirea
Aici in lumea mea
Nu plange inima
[...] Citește tot
cântec interpretat de Claudiu Dumitrache, muzica de Claudiu Dumitrache, versuri de Gabriela Dumitrache (2016)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nici măcar un cuvânt nu mai e
îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate
stau așa în pielea goală a gândurilor
lipsită de bărbat hălăduiește o umbră sumară
pe șubrezii pereți răciți cu fiecare
șir de litere lung și fără rost
un inegalabil epitaf de cum poți fi un mort în viață
trec cele șapte litere prin urechile acului
să le însăilez dar nu mă vor
ziua mi se destramă în pumn atomic
refuz să mai cred în acest cuvânt
e rece destinul când afară ninge
dacă te uiți bine e o lume dezbrăcată
impudic frigul intră în oameni
cum oare să mai simtă cuvântul când pleacă
zănatic spre inimă ca o navetă spațială
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acatist pentru călăreț
Doamne, ne lăsăm în mila ta,
dar mai tresărim la cotitură,
vremuri infernale vor urma,
hoții de cârlani mai dau din gură.
Cine-a zis întotdeauna "da",
spune "nu" acum și naște ură,
Doamne, pe pământ nu ne uita,
într-un grajd uitat de aventură!
Vremea nu e bună sau ni-i rea,
cineva lucrează în natură
contra lui și-a ei și-a ta și-a mea,
cineva în univers murmură.
Doamne, să ne ai în grija ta
și să ne aduci la forma pură,
să cădem în rai, când vom pleca
din această dărăpănătură!
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Româniada, 1993-1994 / Trilogia căruntă I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce, dacă nu dragostea
Ce, dacă nu dragostea,
când ajungi acasă înfrânt
după încă o zi printre animăluțele urbane,
ce altceva
atunci când totul e pierdut,
ai vreun mort
pe care nu știi cum să îl plângi,
un om mare, puternic,
pe care îl iei în brațe și ți se preface în lacrimi,
ți se scurge printre degete.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Up down
se așterne somnul știindu-te alături
și visez cum visezi
mă trezesc, te simt aproape și
un soi de neînțeleasă bucurie și siguranță
mă proclamă omul tău
deși
mă simt mult mai mult
poate un astronaut, un miner sau... un tâlhar -
plec, așa cum pleacă orice om să aducă
înapoi seara dorul acasă iar tu
aparent preocupată
ai împrospătat așternuturile și
mereu ceva să-mi spui perceput de mine pieziș
în vreme ce visezi
surâzi
îmi pari o copilă a străzii, a cerului
mă tem să nu te rătăcești și alerg, alerg, alerg...
dimineața, rătăcitul sunt eu
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale
pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruți
așa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate și dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia
știu sigur că dacă aș fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puțin să-ți ofer în schimbul iubirii
poate că aș fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acțiunii și reacțiunii
suferă de inerție acută și se lasă apăsat de gravitație
doar îngerii și uneori cosmonauții plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Héroine
Inocentul întinse o mână.. aceasta e mâna ta trudită
de trupurile fragile, albe, ale progeniturilor..
Tot cu aceiași mână ai să mângâi un animal,
o fiară cu blana aspră și cu trup pleoștit,
teribil de leneș..
Este lenea venerată precum o virtute a muncii, oare?
Iubito, afundă-ți degetele mici și solzoase
în osânza, în părul sârmos al acelei eterne fiare,
împletește-i cârlionții, dacă poți..
și începe-i un cântec despre mine,
despre aventurierii liberi ori despre anticii astronauții
care, niciodată nu s-au mai întors pe pământuri..
Oricum nu mai știi de ești fecioară, ori făt,
smulgându-i cornul fiarei, întinzându-i gâtul...
Nu uita să-i prinzi picioarele dinainte îndărăt..
și înveșmântează-i în safire râtul..
Teribil și curajos peste măsură
[...] Citește tot
poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olimpul, zeii și dragostea
Cântă păsările!
Pe lunci se așterne ciripitul lor
Cerul s-a înseninat,
Se limpezește iarba.
Sibila nobilă romană își ascunde părul negru,
Ca abanosul de privirea oamenilor
În Olimp e liniște... zeii se iubesc cu oamenii
Ard tămâia aprinsă cu razele soarelui
Beau must și vremea e bună...
Miroase a pâine dospită, a iarbă
Prin care melci zburdalnici se dezbracă de case,
Iubindu-se în zbor.
Din icoane privirea sfinților aprinde focul în vetre,
Bătrânele satelor rostesc rugăciuni
Coasele ascut cerul cu sunetul pietrei,
Pădurile de aluni șoptesc discrete
Vraja lacului cuprins de nuferi ca niște plete de fată bogată
Răsăritul nu e departe în acord cu aripile fluterului
Un fluture desprins dintr-o carte, de un roșu colorat
Ce se naște din foc.
[...] Citește tot
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și zborul spațial, adresa este: