Poezii despre iubire și zgârcenie
poezii despre iubire și zgârcenie.
Iubitei
Vor glorii vanitoșii, avarii vor avere,
Iar cei în suferință un pic de mângâiere,
Curtenii cer favoruri și pâine cerșetorii,
Eu vreau doar al tău zâmbet ce-mbată muritorii.
poezie de George Budoi din Poezii (1 martie 2013)
Adăugat de Georg Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există
Nu există nici o legătură între timp și ceas
Decât în mintea omului grăbit
Nu există nici o legătură între urmă și pas
Decât în mintea celui urmărit
Nu există nici o legătură între bani și fericire
Decât în mintea omului zgârcit
Nu există nici o legătură între femei și iubire
Decât în mintea celui ce e îndrăgostit.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unii, fiind foarte zgârciți
Și nevrând asta să se vadă,
Tot promit la necăjiți
Ajutor... de "sfântu-așteaptă"!
Însă au bună răsplată:
Doar atunci vor fi iubiți!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Margareta Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui statut neclar
Statutul meu nu e prea clar
Și situația atestă
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar
Mai mult calic decât avar
Sătul să jindui o siestă,
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar
În jurul meu prietenii dispar
Deși păstrez dorința manifestă
Să mă iubească cei ce mă contestă,
Ceea ce se-ntâmplă foarte rar,
Că toată lumea mă detestă...
rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia iubirii
tu poți iubite să mă înțelegi
mister al nostalgiilor de foc
de mâhnire tu azi mă dezlegi
în sufletul meu ai nobil loc.
nu ne junge timpul să ne iubim
dar speranțe cresc precum stejarii
la umbra lor sublim ne contopim
în romantism nu e loc de avarii.
visele ajung până în cer la stele
pogoare iubirea pe raze ardente
curge prin trup cântă pe sub piele
compune simfonie din pure sentimente.
suntem pe lume ultimii romantici
martori la fericire-s codrii semantici.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar de îl iubesc...
... și pietre de mărgăritar ies din ochii mei,
și foc și jar... dintr-o iubire aprinsă...
și mi-ai venit doar dragostea să-mi iei,
nicicând inima mea nu va fi stinsă!
... și lucruri mici au dat cu pietre mari,
în sufletul ce te-a iubit fără condiții...
am întâlnit la inimă oameni avari,
și resemnați în negrele perdiții.
... și te iubesc așa cum ești... un șarpe!
am mult în mine ce să dăruiesc...
nicicând comoara n-o să mi-o îngroape,
unul ca tine... chiar de îl iubesc!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi bogați
M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Și mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...
Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: "Arată-mi mie
Și tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăție!"
Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul și amarul,
Și să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;
L-am dus grăbit spre locuința,
Spre raiul dragei mele,
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 134
El e al tău, cum am mărturisit,
Iar eu voinței tale-i sunt zălog
Poți să mă ții, dar pe al meu iubit
Lasă-l cu mine, doar atât te rog,
Dar n-o să vrei și liber nu va sta,
Că ești zgârcită, pe când el e bun;
Și pentru mine-n scris va garanta
C-un legământ solemn și oportun.
Însă cu-al frumuseții tale drept,
Tu totul ei, dar eu acum te-acuz
Că-mi execuți amicul, și m-aștept
El să plătească, c-am făcut abuz.
Și l-am pierdut, iar tu ne-ai dobândit,
Că eu nu-s liber, chiar dac-a plătit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează
Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viața mi-o scurtează,
Deși cuțitul tremură în mâna lui.
Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viața asta! Ce amară-i ea!
Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un dușman nu-i așa de crud...
Ah, mai zvâcnește încă slab în mine duhul,
Dar viața n-o mai simt, n-o mai aud.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Mă văd legat la ochi și pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi și pelin,
Pândind iubiri subțiri la drumul mare.
Dar nici așa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieții pe picioare,
Chiar dacă pașii mi se-neacâ-n slin.
Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Și fericiri de-o zi și mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,
Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoștenit brutal de cele sfinte
Și-ncununat cu fuga-n nicăieri.
poezie celebră de George Țărnea din Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete
Adăugat de Mica pariziancă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și zgârcenie, adresa este: