jucării şi somn

Blând ca o jucărie

Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numeşte iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de
pildă şi eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
şi pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (28 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia

faţă în faţă metereze,
archebuze şi baliste
care flutură batiste
din ţinuturi calabreze

acareturile mixte,
jucăriile chineze
dorm cu simţurile treze
şi visează ametiste

gândurile prind să sape
nopţile un alt prăpăd
oamenii doar nu mai văd
din mulţimea de atrape,
agonia lor hibridă
dintr-o nouă atlantidă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuri dragi

Mă întorc astăzi cu drag,
Unde am copilărit...
Nimeni nu m-aşteaptă-n prag.
Pare totul adormit...

Doar cireşul din livadă,
Nucii, prunii şi cu merii,
Iarba verde din ogradă
Mă aşteptă-n toiul verii.

Iar căsuţa noastră mică
pare că e-o jucărie
aruncată când se strică.
Jocuri din copilărie!

Uliţele-s ca-n poveşti:
Mici – o simplă cărăruie.
Car cu boi nu mai găseşti...
Amintire-i încă vie.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhimede şi soldatul

Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaş viclean! Şi nici să nu te-nşele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării şi nu fac rău.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplineşte sânul, mingea, vasul.
Şi-aceasta nu-i o lance, e compasul...

Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greşeală.
Şi chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esenţa lor e tot idee pură.

Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici şi melci desfăşură spirale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhimede şi soldatul

Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaş viclean! Şi nici să nu te-nşele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării şi nu fac rău.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplineşte sânul, mingea, vasul.
Şi-aceasta nu-i o lance, e compasul...

Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greşeală.
Şi chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esenţa lor e tot idee pură.

Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici şi melci desfăşură spirale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă ceva pentru tine...

Fă ceva pentru tine ca şi cum ai inventa o nouă jucărie de unică folosinţă
o jucărie prost fabricată un rebut o cenuşăreasă a jucăriilor
e suficient spre a-ţi lumina seara de iarnă
ca un felinar reciclat în lumânare uitată aprinsă între filele unei cărţi
tu adormită visând sfârşitul cărţii pe care nu-l vei afla niciodată
chiar dacă uşa a fost spartă şi cartea ţi-a fost smulsă
din mâinile cenuşă chiar dacă se vor grăbi să pună la loc un alt sfârşit cartii
tu vei continua să te crezi poftită la balul jucăriilor captive între filele
unei cărţi care nu a râs niciodată...

poezie de Maria Postu (11 decembrie 2013)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul copil

îmi cumpăr o poveste de adormit copiii
şi le-o citesc în fiecare seară
dar ei nu adorm
aşteaptă să adorm eu şi se distrează.

îi rog să fie atenţi şi spun că sunt
adun lângă mine toate jucăriile
prea multă preocupare pentru ceva fără efect
aşa că mai bine îi obosesc
şi adorm singuri.

important e să nu-i las deloc în voia lor
îi zoresc să depună mereu efort
împart sarcini şi-i asmut asupra lor
să şi le dorească.

mă retrag apoi şi verific situaţia
fiecare vrea să iese-n faţă victorios
dar sunt prea obosiţi de atâta preocupare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de Crăciun

Iarna s-a prăbuşit peste aşteptările oamenilor
cu nişte amplitudini care se mişcă mereu,
eu te întreb cum poţi rămâne constant
când totul pare să se îmbrace anormal
după un scenariu necunoscut din timp.

Oricum şi sufletul meu se joacă cu anotimpul
face un om de zăpadă în curtea casei,
împodobeşte bradul de crăciun şi-i cântă,
iar tu eşti aşa de înduioşată şi visezi privindu-l,
într-o copilărie întârziată în care se joacă nepoţii.

Îl aşteapă pe Moş Crăciun şi bătrânul vine,
dar are şi el pretenţiile lui exagerate ca şi copiii,
se cântă, se spun poezii scurte şi chiar poveşti,
dar soseşte noaptea, copiii-s somnoroşi, moşul la fel
şi uite aşa trece minune de frumos şi dragoste.

Doamne ce de jucării, dulciuri, hăinuţe etc...
dimineaţa e mai săracă, nu mai vine niciun moş,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul Crăciunului

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s'anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr'însă Dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lodebar

ascunsă în placentă,
văd cum oamenii îmbătrânesc
pentru că se depărtează de mamele lor,
uitând gustul laptelui, iar laptele devine
albastru-deschis, apoi albastru-închis.
închis în sânii femeilor adormite;

mama mea doarme aşa de frumos,
că eu mă ridic să îi dezvelesc ochii şi coapsele,
să îi mângâi surâsul şi drumurile picioarelor;
cândva, ea va trebui să mă nască şi să mă uite.
va deveni şi ea o femeie adormită
cu lapte albastru-închis.

ascunsă
în femeia ce în curând îşi va da seama
că-mi este mamă, încerc să uit că exist,
ca să nu mai simt ascuţit singurătatea vieţii
dinăuntrul ei. deschid ochiul să-mi caut fraţii.
nu sunt; ei vor veni mai târziu; vor veni

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Varvara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!