kitsch

Mini kitsch

să mă săruţi să te sărut
să-l... sărutăm
pe gura poleită cu aur (?!) pe dumnezeu - să ne
sărute şi el bijuteriile de frecat în iubirea de
sinele stătător

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce

că e din balş că
a studiat la craiova
că e
blondă şi puţin foarte trecută
prin falş
e stăpânită de formele ei
prea frumoase (aproape de kitsch)
şi e
o mare poetă
a banatului sudic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuipat argintat

Minciuni nevinovate
Par cele stilate-n arte!
Ce-s kitsch de realitate,
Pentru minţi închinate!

Lutului ce pare lucrat
De un meşter în scuipat!
Aruncat Panteonului
Cu stigmatul argintului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E simplu

frumuseţea înseamnă simplitate
dacă eşti femeie
tu eşti frumoasă
pe spate sau înăuntru
orice alegi să ascunzi
în spate este frumos
chiar dacă e numai piele goală
dacă nu eşti convinsă
întoarce-te la început
şi reciteşte primele rânduri
nu ascunde
fii tu
păr încurcat
blazer larg
mie nu-mi pasă
nici bijuteriile Ruby Red #7
nici spray-urile sau spandex-ul
nu vor schimba pe cea care eşti
şi nici ceea ce te face frumoasă
mai puţin înseamnă mai mult spun unii

[...] Citeşte tot

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

dimineţile reci din noi/norii...
ultimele clipe întunecate/visul...
pernele mototolite în neştire/întrebările...
aprind o speranţă de a dormi
încă o zi albă, pufoasă, suavă...
dar poeţii necunoscuţi
se coboară din zvonuri
cuprinşi de pupilele îngerilor
cu invidie şi durere
cu mesaje social media
cu feţe kitsch sorbind cafea
apoi îşi ridică mâinile către nori
aşteaptă deziluzionaţi ploaia
se ascund printre umbre
se desfac în văzul lumii
până fie explodează
fie primul strop îi va răci la loc

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la artă la franşiză

scrie doar atât: o notă
dintr-un şir pe portative
şi-ai să vezi infinitive
câte vin să-ţi ceară dotă!

trece vremea şi culege
dreptul la o ipotecă
orice munte o potecă
îl învinge după lege

de la artă la franşiză
e o cursă măsluită
situată între mită
şi eşecul ca remiză

între două fals adrese
e o rugă măsluită
un calup de dinamită
intriga care se ţese

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie. Azi

Respir dincolo de aerul lichefiat
într-o tăcere cât o calamitate
şi/nerambursabil/ timpul ne disecă...
Străzile se strâng şi se destind
de fiecare dată
când inima ta lipeşte afişe
despre o dragoste orbitoare
/frate, aici chiar trăiesc oamenii/

De aici suburbiile sufletului
par tot mai strâmte
şi nu este loc pentru echivoc...
Numărul 36 şi cele 55 de zile de carantină
amintesc de luna plină sub care
ai rupt frâna de mână
şi /ai văzut ai văzut/ s-au înălţat zmei
peste iordan

Parcă ne-am întâlnit în martie
şi/ înnebuniţi de sud/

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de bază

Îmi place să joc cuvintele pe degete.
Să înot printre cuvinte cu dublu înţeles.
Să-mi exprim dezamăgirile, durerea, prin punctul ce îl pun pe i.
Iar prin virgula să clarific sensul şi totodată să elimin ambiguităţile.
Viciul de care sunt vinovat, este acela de a fi un veşnic visător.
Deşi uneori mi s-a spus ca sunt mai din "topor"
Să extrag frumosul din mocirla şi sublimul din grotesc.
Să simt, pur şi simplu ca iubesc timpul în care trăiesc.
Visez la o lume mai frumoasă, fără sărăcie şi corupţie.
O lume simplă, "musai" populată doar cu oameni modeşti şi buni.
Sufletul omului devenind astfel mai puternic şi frumos, prin simpla dăruire.
Opusul acestuia fiind omul meschin, a cărui răutate se vede pe chip, gesturi şi în a sa privire.
De nenumărate ori mă întreb, este un păcat să fiu un continuu visător?
Sau în timpul acesta neologic, sunt doar un simplu trecător?
Prezentul sau viaţa aceasta, mă va transforma într-un jucător abil?
Sau totul va rămâne veşnic gargară ieftină, un "kitsch"mascat subtil.
Voi fi oare un jucător în lumea asta crudă, ce va avea vreodată ceva util de zis?
Asa cum diamantul devine mai preţios de abia după ce a fost şlefuit.
Greul se depăşeşte doar prin perseverenta şi nimic în viaţa nu se obţine gratuit.
Nu trebuie sa renunţăm la lupta, atunci când drepturi fundamentale ne sunt lezate.

[...] Citeşte tot

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa (2)

o femeie frivolă care-şi pierde-n fiecare zi câte-o şuviţă
e fluierată pe stradă şi ar vrea să se oprească / să le spună franc:
ea nu e câtuşi de puţin "una dintre acelea"!
buzele strident vopsite o sabotează / îi contrazic adevărul
îşi trece mâinile peste tâmplele dezgolite

încearcă din când în când câte un surâs în colţul gurii
şi-l reprimă repede / îl amână pentru "data viitoare"
de mult nu mai merge la coafor / îşi aranjează cum ştie mai bine
puţinele fire rebele / încărunţite. oftează des şi răsuflarea grea
îi zdruncină intimitatea

poartă haine largi. aşa îşi poate masca (supremă autoiluzionare!)
şoldurile diforme / oasele ieşind inestetic din sine
cochetează accidental cu snobismul / mondenităţile şi trage
câte-un fum de Double Happiness / nu ţine
se-neacă / tuşeşte gol / evocă. o trecere...

aseară a-ncercat să-şi schimbe modul de a gândi / modul de viaţă:
s-a privit îndelung în palmă / a fost sigură că destinul ei era cel mult o farsă...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncului Elis

Acesta ţi-e sfârşitul.
Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Buzele tale beau albastra răcoare a stâncilor izvor.
Lasă, când fruntea-ţi firav sângerează
Străvechi legende
Şi-ale păsărilor întunecate mărturii de zbor.
Tu însă mergi în noapte cu paşi moi,
Cea-n care-atârnă struguri purpurii
Şi tu-n albastru braţele-ţi întinzi.
Un rug aprins răsună,
Mondenii ochi unde îţi sunt.
O, de cât timp ai murit, Elis.
Ţi-e trupul o zambilă
În care degetul de ceară un călugăr îşi cufundă.
O grotă neagră ni-e tăcerea,
Din care, rar, un animal blajin păşeşte
Şi-ncet el geana grea coboară.
Pe fruntea-ţi se prelinge neagra rouă,
Ultimul aur al stelelor căzute.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!