Poezii despre logodnă și lumină
poezii despre logodnă și lumină.
Logodna iubirii
În logodna iubirii îmi
văd chipul luminos.
Cristalele de pe față
devin diamante.
Puterea inimii și forța
dansează cu îngerii.
Mă las purtat de gând,
scăldat în ape line,
pe Gura Văii din Meieni,
când ceasul s-a oprit în loc...
odaia a rămas pustie!...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou
șerpi ce tăinuiesc în ramuri raiurile
mai mult mă tulbură cu reci îndemnuri
din miezul grăitor pornesc luminile
mistere dulci topite-ntre polenuri
în leagăn cald de soare în amurguri
sacre mâini se pierd în corp de violină
încremenesc în jumătățile de zvonuri
cânturi împletite-n vârfuri de colină
în ierburi gândul mea se logodește
cu ale primăverii binefăcătoare ploi
strig numele ce pare că-mi grăiește
Iisus rămâne-va Lumina peste voi
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de rarul animal...
Visasem că sunt un animal singur.
Că toți cei ai mei, cei
cu ochiul galben pe spinare, ah,
pieriseră, și
singur, făr' de logodnică, pradă
îngenuncheam roțile în strălucirea
capetelor alăptate de săgeți.
Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!
Doi-trei, patru-cinci
m-au încolțit
cât mai sunt, există, este.
Sigur este,
cade soarele la apus pe el.
Să mai fiu, dar de ce?
Liniștea unui ochi galben pe spinare
și nasul umed din care răsare
verdele firului de lumină
l-aș mai ține un timp, dar de ce?
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi...
tu nu auzi cum crește floarea de cireș
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...
ne logodim pentru a nu știu câta oară
în catedrala din îmbrătișarea noastră
lumina zilei ne izbește
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...
îmi pare fiecare revedere început
suntem ușori ca două respirații
ca două idealuri care prind rădacină
în deșertul memoriei...
... și-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
și în ninsori de fluturi...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
În patima versului
dependență de lumină locuiesc în vers
cu pereți de idei și tavan de cuvinte
am percepții clare despre univers
luceferi poetici freamătă în minte.
fac ascensiuni pe munți de poezie
logodită cu codrul semantic și sfânt
pe cărări de viață presar fantezie
cu ochii la Soare fericită cânt.
urc Golgota vieții ocolind avene
topesc în raze nori de melancolie
lumina iubirii circulă prin vene
mereu însoțită de-un cânt de ciocârlie.
monumentul dragostei l-am sculptat în granit
ca pe Sfinxul magic cu ochii către infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge pe masa de Paște
Din cerul cu nori înfloriți
Tot ninge pe Masa de Paște,
Speranța din pomi logodiți
În sân de petală renaște.
De liniște Masa e plină,
Trec gâze, albine-n colindă,
Din trupul sfințit în lumină
Nădejdile-ncep să se-aprindă.
Mieii-și plâng frații-n tăcere,
Zbor fluturi... Cad flori de cireș,
Dorință la viață le cere,
Ninsoarea n-ar vrea să dea greș.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Profundis
E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în catalană.
Cartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În noaptea aceea
În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.
Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.
Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.
Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus și jos adunat
Limba morții este aspră
așa cum e limba câinilor,
îți linge rănile și-ți domesticește zilele,
lipicioasă ca urmele melcilor în iarba udă
centura argintie care-ți va încinge traseul
e îmbibată cu otrava plăcerii.
Sus și jos adunat,
prin cele două inele de logodnă lipite pe linia orizontului,
întrezărești insula promisă,
auzi cum pășește altfel aici liniștea ploii,
dacă te forțezi poți chiar să deslușești sunetul
pietrelor justițiare lovind în fereastra luminii
ca-n bolurile tibetane.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...Logodna
Te-aștept să vii, frumoaso, în decembre,
Când zilele sunt scurte și ninsoarea
Ne țese o maramă peste frunte,
Cum țărmul dantelează magic marea
Și fulgii cad în visul argintiu
Ș aburii îți împresoară chipul.
Cum ai dori tu, cum ai vrea să fiu
Logodnă irizând pur infinitul?
Eu sunt îmbrățișarea neînțeleasă,
Tu ești înfiorarea nerostită,
De ce nu spulberi azi nehotărârea?
De ce-n lumini nu spargi o rea ursită?!
Nu mi-ar fi ochii-nlăcrimați cu tine,
N-aș respira în ore insomnii.
Ar exista un fel de a fi bine
Și cu secunda m-aș reîntregi.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre logodnă și lumină, adresa este: