Poezii despre lumină și mere
poezii despre lumină și mere.
Îmi despletește părul
te măsor cu lumina
iubite
mi-a crescut sub cristalin
un copac albastru
și un înger ce-și spune Nitael...
- eu sunt splendoarea lui Dumnezeu
cântă el
eu te măsor cu lumina iubite
și tremur
de parcă azi
e facerea lumii
coacerea merelor albastre
în sânul sufletului meu...
mirosind a sferă
cineva îmi despletește părul...
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am aflat misterul
Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.
Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.
Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.
Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înțeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas în paradis
Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Bacovia
Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coșmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.
Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii și-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Și a-și rosti plecarea nu mai pot.
Foioasele în vântul toamnei ard,
Mușcate sângeros și trist de lună,
Și turturelele se despreună
Acum, noi doi în focul revanșard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie interioară
Din țara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi și lumină
Și din parfum de meri
Spre țara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci și coapte
Și din miros de pâine,
Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă și nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morți, Dumnezeu.[...]
poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi cu diamante
Îngerii aveau aripi cu diamante
Și plete cu armuri din rouă;
S-au desfăcut în stropi și plouă,
Plouă cu raze mari, șarmante...
Zefirul sorbea din trandafirii albi
Și îi ningea cu sclipiri calde,
Pe umerii frumoși și dalbi
S-au strâns din mare să se scalde.
îngeri, lumini de poezie fină,
Fire de tort prinse în păr,
Am inima iubire, plină,
Și buzele cu gust de măr...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colo-n deal
Colo-n deal, după deal
Florile dalbe
Răsărit-a sfântul soare,
Și acela nu-i sfânt soare
Da-i o monăstire mare.
Nouă uși, nouă altare.
Da' într-însa cine șade?
Măicuța cu fiu în brațe.
Taci, fiule, nu mai plânge
Că eu știu ce ți-oi da ție,
Nouă stele-ncornorate
Cu topoare-nconjurate,
Două mere roșioare,
Cheițele raiului,
Scaunul județului,
Lumina botezului
La Ispas
Un boț de caș,
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind spre absolut
Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu așa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer
Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toți lumină
Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur
Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas în paradis
Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii luminii
Să deshămăm în zori caii albi ai luminii
Și să-i ducem în luncile copilăriei din amintiri,
Pe limbile lor roșii să-nflorească ciulinii
Cu care-odată ne-am zgâriat în priviri.
Să pască-amintirile noastre fără de vină,
Din jgheabul inimii să bea lumină,
Să odihnească-n gânduri, fericiți.
Cai de lumină, deshămați de noapte,
Fug prin grădinile cu mere coapte
Visând la vremea când aveam părinți.
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și mere, adresa este: