Poezii despre lumină și moștenire
poezii despre lumină și moștenire.
* * *
Plopul s-a-nveșnicit, dar pentru cine?
Crinul a viscolit, dar pentru cine?
Steaua a înflorit, dar pentru cine,
Când casa e pustie fără Tine?
-------------------------------------------
Tăcerile rodesc doar pentru Tine,
Luminile doinesc doar pentru Tine
Și-amurguri moștenesc doar pentru Tine
Când crucea mea e răstignită-n Tine
Și să mă urc spre ea mă tem de mine.
poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acrostih Lianei Dumitrescu
Lumină blândă-n astă țară,
Iubire pentru neam și mamă,
Acest dar nemărginit,
Negreșit, vis împlinit,
Al dragostei moștenit...
Devotament și dăruire,
Un model de-nțelepciune,
Mereu în suflete va rămâne
Inger blând, cu chip suav,
Timpul tău s-a scurs nedrept...
Respect deplin și prețuire
Eroului pe care-l vom păstra în amintire,
Soarele veșnic va lumina
Cu raze calde, strălucitoare,
Un suflet pentru nemurire...
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din tricolor
Pământu-i leagănul la toate
Ce-am făurit cu binișorul,
În inima țării ritmic bate
Lumina ce-o cuprinde tricolorul.
Pământul este vrerea neîncetată
De-a plămădi mireasmă nouă pâinii,
E-n inima din râuri nesecată,
Adevărați luceferi ai luminii.
E-n oameni ce poartă legământul
De-a ctitori un viitor senin,
De a-i cuprinde măreția și avântul
Spre viitor, spre nou destin.
E-o moștenire dragă ce o știu,
Transmisă de la tată către fiu!
poezie de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine, copile
Pentru tine, copile:
Eu am fost.
Acum e rândul tău.
Îndrăznește!
Las ție moștenire,
a școlii menire,
să duci mai departe
învățătura de carte.
Niciodată să nu uiți
că am scris cu cretă albă,
cunoștințe multe, salbă,
pentru viața ta întreagă.
Din iubire pentru tine
cu mult drag ți-am dăruit,
din lumina de la mine
stelele ce le-ai primit.
Ele -îți vor deschide calea
către viața ce-o clădești.
Larg îți va surâde zarea:
Luptă să o cucerești!
poezie de Dumitru Delcă (1 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În biserică
Iubesc biserica: prapurii ei,
vasele ei de argint și sfeșnicele,
luminile, icoanele, amvonul.
Când merg acolo, într-o biserică creștin-ortodoxă,
cu aroma ei de tămâie,
cu armonia și cânturile ei liturgice,
cu prezența maiestuasă a preoților,
strălucind în veșmintele ceremoniale,
cu tempoul solemn al gesturilor făcute
gândurile mele se-îndreaptă la gloria trecută-a neamului nostru,
la splendoarea moștenirii noastre bizantine.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purificare
Fă-mă să vreau, să mă scurg de păcate,
Cu tine-n lumină să mă adâncesc!
Fă-mă să vreau, nu doar ce e firesc.
Cu tine să simt că totul se poate.
Ia-mă de mână și arată-mi calea,
Unde crezi că-i posibil să fie altfel...
Să nu mai existe nimic la fel,
Glăsuire să poarte numai iubirea!
Prinzându-ne-n hora trăirii eterne,
De a fi doar pe placul a ce e frumos,
Nimic să nu poată să ne tragă-n jos.
Să lăsăm nemurirea să intre în vene!
Tot ce este etern să rămână cu noi,
Să nu fim nevoiți să rămânem pustii...
Să lăsăm moștenire viitorilor fii
Doar ce poate sfinți: veșnicia din noi.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (22 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem Lumină, Doamne!
Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Și lumină-n suflet, iară.
Luminați la minte fie
Toți cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalți, Te rog, adu-mi-i!
Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.
Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire sentimentală
un munte romantic am moștenit la naștere
mi-a fost ursit să fiu miliardară în idei
am urcat zilnic pe scara de cunoaștere
și am lăsat să curgă lacrimi din condei.
bogată în vise, în doruri, în mirări
flămânda mereu de lumina stelară
am cutreierat și țări și mări
dar cerul mi-a fost detinatie clară.
ce avere minunată e iubirea în doi
ce miracol e viața cu prieteni dragi
nu îmi stau în cale norii de nevoi
timpul este dulce ca un câmp de fragi.
ating fascinată curcubeul dintre ploi
tu lume minunată ce mult mă atragi!
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traseiști
Copii cu destin cosmic
Efemeride pământene
Purtați de duhuri tainice
Cu viteza luminii
Străbat străini spații galactice
Făcând schimb de roluri
Cu extratereștrii
Seduși de gânduri răzlețe
Fără reguli autoimpuse
Numai din impulsuri spontane
Fără regrete notabile
Doar nostalgii primordiale
Moștenite de pe terra.
poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bonsai
Sufletul meu în fața ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poți aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarț,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl țineai pe fereastră și el îți lumina nopțile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenți, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută și acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe țărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde ești, unde ești? Eram arborele tău și îți țineam de cald,
Îți povesteam amintiri din Țara-Soarelui-Răsare
Și îți scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-și lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic și orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moștenire fetei tale
Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și moștenire, adresa este: