Poezii despre lumină și neîndemânare
poezii despre lumină și neîndemânare.
Convertire
Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce
Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu.
Văd doar la geamuri fuga trăsurii ce ne duce
C-un sac de somn pe capră ghebosul.
În limba țării tale mă necăjeam a spune
Că ești supremul bine, înaltul meu regat,
Că nu cuprinde altă dulceață și minune
Orașul zmeu, orașul țestos și ferecat.
Cu ochi în jumătate, ce vor să spună "Hai!",
Priveai la omul oacheș venit din Valahai.
Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri,
Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri!
Pe crengi de vis, doi umezi de muguri, ochii tăi,
Se deschideau în floare; când lampe din odăi
Burau lumină scumpă la geamul de trăsură,
Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-as ierta
Te-aș ierta cu stângăcie, închinând unui apus
Vanități și veșnicie, alipite de-un surâs.
Să-ți cuprind în palma mică o grimasă și un vis
Când în suflet se-nfiripă agonie și abis.
Te-aș ierta cu îndoială și lipindu-mă de soare
Ar muți în noi orgolii și ne-am contopi în mare
Unde-s aripi și hazard, când lumina ne asmute
Tu m-ai mângâia cu dorul, sărutându-mă pe frunte.
Te-aș ierta în fel și chip, poate nici n-ai înțelege
Când se zbate-n piept tăcerea și-un trecut ce nu se șterge
Plec și pleci fără-ncetare, dezgolind în noi regrete
Și străini ne naștem moartea, parcă n-am avea ce pierde.
Te-aș ierta ca să ma ierți findcă poate câteodată
Ne privim sfios în suflet, ca într-o oglindă spartă
Și ne-am prins de mâini plăpânde și de-o inimă săracă
Te-aș ierta căci mi-e iubire
Când ești tu am lumea toată...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aliens
În căutare de mai bine, mereu de mai bine.
Să ne umplem
valizele
cu literatură multi-culturală,
polaroide,
lamele tale de ras, cămășile oversized,
rochițele mele retro și stângăciile,
sunt sigură că vom da lovitura,
undeva într-o țară exotică
despre care nu știm încă nimic.
Cu aripile noastre Boeing 777,
curajul adolescentin,
șarmul tău sovietic, naivitatea mea provincială,
vom spulbera lumea,
o să ni se gudure la picioare.
Sunt
pregătită
pentru o vară eternă,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără putință de scăpare, dintre coapsele fierbinți ale femeii cu picioare nerăbdătoare
prins strâns între coapsele fierbinți
ale femeii cu picioare nerăbdătoare,
fără putință de scăpare,
ascult un copil din fața blocului, care cântă în batjocură:
"hoții mi-au furat chi-looo-ții!
hoții mi-au furat chi-looo-ții!"
târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge,
sorb vinul roșu dintr-o cană de mort
salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile
pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll
amorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului
cu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo,
privesc furios la flash-urile de lumini galbene și roșii
care fulgeră disco prin fața ochilor
în timp ce melodia orașului explodează paroxistic în mine
sub supravegherea atentă a coapselor moi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă cu poezie
Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duș
De parc-aștept ca să mă cheme
Un înger grav, acuș-acuș
Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minții, nimb
Îmi fac scriind bățos, diform
Învingeți întunericul și voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveți nici o vină
Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Controversă
cum îți spuneam
mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas
și-au râs de mine neîntrerupt
ori s-au urinat din înaltul lor
peste ochii ce abia îi luminasem puțin
mai bine deschide-mi fereastra albă la cer
să-mi închipui că zbor
sau că plec acasă definitiv
altfel îmi petreceam mai tot timpul
recitând poemul lui Dinescu
"Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie"
sau poezii de-ale lui Bukowski
bolovănoase frivole și amare
până reușeam să uit
că îmi este sete că-mi e foame
și că mai exist și așa
neîndemânatic,
exilat ca o urmă într-o fantă
sau o cută de timp
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
William H. Herndon
Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; așezat pe ruinele propriei vieți,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Așa cum cineva privește într-un glob fermecat de cristal,
Și am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaș din basme,
Un om care s-a încredințat pe sine însuși unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic și creativ cântec
Grandioasele speranțe ale unui popor.
Dar, în același timp, Vulcan stăpânul focurilor
Și spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi și săbii indestructibile.
Privește în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbește
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh și Shakespeare:
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Copilă fiind, alergam spre incendiul soarelui
Cu tine, de același foc să ne simțim cuprinși
În pacea serii câmpurile toate păreau
Carbonizate de flăcările soarelui hain,
Pădurea era un sanctuar cu mii de cuiburi
Unde îngerii sub formă de lumânări
Urzeau lumini lăuntrice și adevărate
Și strigau păsări pe nume-alintate.
De-atunci, înnebunisem de frumusețe, poate,
Când pe cărare-l zărisem pe Dumnezeu,
Atunci eram transparențe, visam fără agonii
Amestecând în zboruri potop de armonii,
În spatele casei cu zarzării aurii,
Scăpând în lumea copilăriei fără hotare.
Ne așezam în genunchii zglobii
Lângă apele cu unde-argintii
Respirând cer și calici de lotus și soare.
Înnebuniți de tremurul a toate câte sunt,
Buzele erau neîndemânatice în sărut,
Vorbeam cu sfieli și cu ochii-n pământ.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și neîndemânare, adresa este: