Poezii despre lumină și nisip
poezii despre lumină și nisip.
Sângerând lumina
Mă doare ceva...
Umbra sângerând
luminile amintirii
privirii flambând
nisipuri în diamante
clipelor cu noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmă de vis
Într-o urmă de vis
Se adună lumina.
Viața scaldă
Sufletul
În copaia iubirii.
Sângele accentuează
Zvâcnirile inimii.
Cerul adulmecă
Nisipul veșniciei
Din aceeași urmă
De vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în interval V
[tulburătoare e lumina
ce a trecut prin nisip
căci sânge a scos
în cortina văzduhului
trasă peste soare]
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre întuneric și lumină
Când moare noaptea în zori,
din întuneric naște lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare și lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abisul din val
Eram obosiți
cînd am întins mîna
să cuprindem lumina
ce se îndepărta
din trupurile noastre antice
nu ne ajungeau degetele
să scriem pe nisip un castel
apoi... abisul din val
îl va lua cu el...
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acostând la malul râului Qin Huai
Se-așează ceața pe fața rece-a râului, iar lumina lunii pe nisip.
E vremea să trag lotca în umbra cârciumioarei de pe mal,
Unde fete cărora nu le pasă de lumea de-apoi
Cântă vesele o melodie din Grădina Florilor.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult
Ciudat, eu tot mai sunt.
Durerea de ieri,
e astăzi cânt.
De ne-nțeles eu tot mai sunt!
Cu ciuturile viselor sparte,
citesc în trecut
ca in carte.
Dar și azi după ani lumină
și-ntunric,
deasupra nisipurilor mele
uscate,
rotește mereu lumina
stelei cântate.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult
Ciudat, eu tot mai sunt.
Durerea de ieri,
e astăzi cânt.
De ne-nțeles, eu tot mai sunt!
Cu ciuturile viselor sparte,
citesc în trecut
ca în carte.
Dar și azi, după ani de lumină
și-ntuneric,
deasupra nisipurilor mele
uscate,
rotește mereu lumina
stelei cântate.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră fără tine
Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane...
Oră sfâșiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn amețit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!
...Când te întorci, ora se cuibărește
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de țară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și nisip, adresa este: