lumină şi nori

Strofe pentru Augusta V

Când norul cel întunecat
Dădu lumina să o zmulgă,
Ea străluci şi mai curat
Şi puse beznele pe fugă.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurora

Ascunde lumina de vânt!
astrele sunt sclipiri de petale
prin ere, din hăul de ape
născute privirilor tale.

Stelele-apun. Şi visele lor
le simt pribegind tot mai rar.
ascunde-ţi lumina de soare
la ora când norii răsar...

poezie de Liviu Pendefunda din Sideralia (1979)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul...

... cu vers urlam la luna plină
cu alb la faţă
şi tremura lumina lină
pe văl de ceaţă

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele...

poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
mirişti galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
şi mohoare de rugină.

Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.
(...)

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul – poem diamant

Brăzdează
mereu cerul
cu lumina sa
fenomen electric în furtună
coboară din nori pe pământ
secondat de tunet...
Simbolul lui
Zeus.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul stelelor

Se-ntâmplă ceva cu lumina din cer
Şi-nfurie norii din margini de lume;
Încearcă păstorul, cu greu, să-i îndrume
S-acopere urme de stele ce pier.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna în mijlocul toamnei

Norii asfinţitului se adună-n depărtare, aerul e limpede şi rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumuseţea acestei vieţi şi a acestei nopţi se va sfârşi,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii se desfac în două

Norii se desfac în două ca perdele suspendate
Şi pe cerul plin albastru se arată o cetate
Strălucind şi uimitoare dintre munţii colţuroşi
Ce-o înalţă mai în stele. Din fereştile de aur
Vezi lumina cea verzie pătrunzând (din semn de Taur):
E Valhala ce se-nalţă dintre munţii-i neguroşi.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc...

Absorb lumina
în trupul meu
vindecându-mă
de neputinţă
ca anemonele
din picturi
după ce şi-au potolit
setea
cu lacrimi
căzute din
nori fumegând...

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Pe-ascuns te tot frămânţi. Dar văd prea bine.
Priveşti afară trist şi abătut...
Mai mult ca viaţa mă iubeşti pe mine?
Doar aşa spuneai anul trecut...

Tu râzi, dar undeva-ţi ascunzi misterul.
Te uiţi la nori, spre cer, mereu tăcut...
Nu mai sunt eu oare lumina şi cerul?
Doar aşa spuneai anul trecut...

poezie celebră de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!