lumină şi onoare

* * *

Pe-un om ferice ani in şir, îl poartă
de-o dată-n chinuri, ora sunătoare
sau, din lumini de neam si de onoare,
secunda-l trece printr-a beznei poartă.

Nu este lucru schimbător sub soare
ne-învins de moarte, nesupus de soartă.

poezie celebră de Michelangelo din Michelangelo - Poezii
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar

Fiicele
Aduc cu ele
Mângâiere
Iubire
Lumină din
Inimă curată
A gândului!

Un dar sfânt
Recunoştinţa
Eficienţa lor
Cuprinde
Har, împlinire
Eleganţă!

Iubind, imbold de
Onoare
Nepătată!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar

Fiicele
Aduc cu ele
Mângâiere,
Iubire,
Lumină din
Inima curată
A gândului!

Un dar sfânt;
Recunoştinţă.
Eficienţa lor
Cuprinde:
Har, împlinire,
Eleganţă!

Iubind, imbold de
Onoare
Nepătată!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate total eternă (acrostih)

Avem o cetate absolut eternă la loc de onoare
Leagăn de civilizaţie şi unitate desăvârşită
Binecuvântată fie cetatea albă cu ziduri roşii
Aici bate o inima sacră de ţară unificată

Iată lumină mare pentru naţie a răsărit aici
Un vis sublim de veacuri tot aici s-a împlinit
Leii naţiunii au repus roata istoriei pe făgaş
Istorie sacră cu majuscule au scris acolo titanii
Acum şi peste veacuri să trăim în pace sfântă.

acrostih de David Boia (17 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema zilei

În dimineaţa însorită a zilei
lumina înfloreşte cu dăruire,
respiră cum copacii-n frunze verdele.

Apele curgătoare devin limpezi,
pietrele în inimi vorbesc,
târziul se scurge-n aşteptare
ca o ispită-n dragoste.

Curajul se naşte pe tăişul sabiei
cu o reverenţă
ca simbol al onoarei.

În crepusculul înserării divine
ochii se scaldă-n miraj,
vorbe nu mai sunt
decât mirabile culori.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea frumos te pupă în...

Emine coboară în înger de lumină
Şopteşte-le cu poezia ta de stea divină
Onoare, cinste, curaj si multă putinţă
Poeţilor, să scrie cu vers de cristalniţă

Despre chipurile cu mască de mercur
Ce te-au chinuit pe tine adevăr pur
Pentru meschinul lor tron de laur!
Ce acum... prea frumos te pupă în...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc, Isus,m onoare

eu te laud şi îţi cânt
dragostea de Dumnezeu
a Celui Prea Înalt Cuvânt
şi în veci Mirele meu

mă închin în faţa Ta
şi ţi-aduc Isus onoare
lumii Tu nu mă lăsa
ci în veci să-mi fii salvare

sub aripa Ta Divină
Doamne astăzi Tu mă ia
şi mă fă să fiu lumină
să trăiesc doar voia Ta

vreau lumina să îmi fie
scut şi pavăză mereu
Mire drag din veşnicie
să-mi fii Domn şi Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-i Lui Isus onoare

Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne aşeze iar în rai

Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întăreşti făptura
Nu de azi şi nu de ieri

În Cuvântul Sfânt— Divin
Viaţa însăşi se găseşte
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuieşte

Numai El azi ne oferă
Viaţa veşnică mereu
Să primim a vieţii eră
Prin credinţa-n Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-se în tine un spirit viu de dac!...

Cât timp te mai apleci, române, între ciocan şi nicovală?
Trezeşte-i ţării glasul pentru mândria sa naţională!
Exişti doar în genunchi trăind printre ruine,
Iar ţara sângerează şi viaţă nu e-n tine.

De multă vreme rabzi umil şi aplecat –
Ridică-se în tine un spirit viu de dac!
S-au stins luminile în tine şi parcă eşti nimic –
De ce în vremea ta, române, te vrei aşa de mic?

Nu eşti al nimănui decât al Ţării Româneşti,
Pământul tău natal îţi cere să-l slujeşti;
Din ziduri prăbuşite ridică această ţară –
Aşa o cer strămoşii în vatra milenară!

Să fie ţara demnă sub noua înfăţişare;
A patriei cinstire – mândrie şi onoare!
Înţepenita piatră trezească-se odată,
Măreaţă Românie, să fii ce-ai fost odată!

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Viorel Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

După moarte

Rotind cosmic sufletul şi trupul
Invadez doar încercări modeste,
În care predici neînduplecate
Poartă miei spre căile celeste.

Ghiftuit de cărţi şi-nsingurare
Sufoc pământul cu-oprobiul idiot
Din care-analfabeţii ajung pe bolta
Spovedaniei cu crezul în Irod.

Pun preţ pe nuferii îngemănaţi
Ce părăsesc spirala de nămol
În care doar ideea cu secreţii
De calomnii rămâne-n trupul gol.

Mi-i sufletul otravă pusă-n floare
Şi zugrăvesc onoarea care nu-i,
Lumina ei se scaldă în mireasma
Morţii ce-şi atârnă coasa-n cui.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!