Poezii despre lumină și relaxare
poezii despre lumină și relaxare.
Relaxare
Se-ntrezaresc lumini de soare
Dar ploaia nu se da invinsa
Săruta fiecare floare
Iubirea nu e interzisa.
Mă cuibaresc la pieptul tau
Mă relaxez, ma pierd in vise
Alung parerile de rau.....
Și mici scenarii de culise.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
atingerea mea
toate razele lunii cu licurici în zbor
tu îmi spui
relaxat să respir
suntem veșniciei clipa
nu ești
din întâmplare lângă mine
nu ești
nu te las în umbră
mai bine să te doară lumina
pentru ceea ce iubești
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile magiei de sărbători
Era totul în jur, grațios, plin de culoare și de magie.
Copii strigau unii la alții,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschiși luminii copilăriei, vibrând în noua colecție.
Tu, erai parte din mine,
Aș vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete și fericire
E totul relaxant, luminat,
Și tot ce văd, mă adâncește
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Meng Hao-Jan
Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretudindeni.
În rumena tinerețe, el a renunțat
La funcții și la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor și al norilor.
Beat sub lumina lunii,
El adeseori atinge înțelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.
Cum aș putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul spre Ba Ling
De lângă iezerul Dong Ting călătorim spre vest
către Templul Zeiței;
aici femei cu sprâncene vopsite
relaxează peregrini obosiți.
Orașul de munte este pustiu,
magazinele se închid devreme;
lumina farului din turnul fortăreței e încă departe,
când tragem barcazul la mal se va fi făcut deja târziu.
Nu vorbim dialectul locului
vom angaja interpreți;
ce păsări ciudate! nu le cunosc numele;
sunt stingherit ca un învățăcel al Cărții Odelor.
Cât de improbabil să găsesc un luntraș
care să-mi înțeleagă inima:
de fiecare dată când deschid hubloul cabinei
văd pe țărm un tufan înflorit.
poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul inimii
Am privit luna și zâmbetul ei mă alintă
Am privit cerul și miile de stele mă destind
Am privit soarele și alte timpuri mi-au revenit, ca amintire
Am așteptat să încolțească grâul
Și focul dragostei era acum deschis
Lumina lui strălucește până-n zori
Și oricât am încercat să opresc iubirea
Ea-i vie și mi-a inundat inima.
Mintea, lăsându-se purtată de focul inimii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spectru optimist
voi adormi și voi visa că zbor
să mă descătușez de bătrânețea grea
voi pune la tristețe lacăt și zăvor
căci este nedorită ca o piază rea.
în drumul meu voi întâlni un astru
stea sau luceafăr îmi este totuna
din structura lui voi ctitori un castru
să am lumini în jur întotdeauna.
fiica soarelui de-aș fi aș lumina
prin mii de poeme strânse-ntr-un tezaur
nimic din lume nu m-ar mai submina
relaxată total cu secunde de aur.
sunt o visătoare cu suflet de poet
îmi croiesc drumul prin lume abil și discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul
Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină
A bolților destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarme zenitul, și,-nnebunit, să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină.
Nici vălurile nopții, nici umeda perdea
De nouri nu-i gonește imagina senină;
De-un strălucit albastru viziunea lui e plină,
Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea...
Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară
În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară
Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat,
Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie
Cu tot ce-l limitează și-l leagă împăcat,
În toamna lui, copacul se-nclină către glie.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare de fapt
nu știu ce să le spun
toți mă întreabă lucruri banale
de care m-am desprins demult
mjoritatea mă părăsesc
fără reproșuri directe
aproape de mine rămân
cei care mă cunosc din trecut
din perioada de cotitură în alegerea
oportunităților frecvente
nu mă împiedic de nicio umbră
o înlătur prin lumina promisă
la momentul necesar
tot timpul mă aștept
la variante flexibile
potrivite
nervii mei nu-și doresc riduri
ci numai relaxare
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe arca speranței
mă relaxez în acorduri de geazz
lumina pe chip nu face grimase
șterge cu răbdare lacrimi pe obraz
ridicând din tâmple gânduri prețioase.
mă închin la Soare mândru demiurg
deschid inima dorurile să zboare
peste izvoarele ce-n murmure se scurg
peste orele mângâiate de boare.
noaptea mă învelesc cu o auroră
ascult mirată poveștile lunii
pe arca speranței meditând la proră
dau la o parte strigoii, nebunii.
departe de vers nu stau nici o oră
l-am sădit în glastră printre petunii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și relaxare, adresa este: