lumină şi semnale

Glorie eternă

Când îngerii vor trâmbiţa
Gloria mundi
Va fi semnalul
De înălţare în văzduh.
Când îngerii
Vor ridica fanioane de lumină
Atunci să nu ne întoarcem din drum
O fantă cât de mică
Dar endemică
Ne va permite
Accesul spre eden.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnal

Mă-mpinge credinţa
În perfecţiunea spirituală
Unde patinează lumina
Într-o candelă banală.

Semnalul inimii arată
Elipse multiplicate în cer,
Furtuna în sânge îmi plânge
Neputinţa de zbor în mister!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă geneză

Am notat atent
Glasul tunetului
În versuri albe
Cu intenţia clară
Că voi desluşi
Printre rânduri
Mesaje îngereşti
Din fiecare semnal
De lumină senzorială
M-am apropiat ad-litteram
De vorba îngerească
Lăsată nouă tuturor
La fiecare răsărit celest
Când lumina edenului
A atins ţinta din gând
Pe toate nivelurile
La paritate certă
Cu energia radiantă
S-a deschis un portal
La cumpăna văzduhului

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleidoscop - Sonet teatral

Te urmăresc cu ochii toţi bărbaţii.
O ploaie de priviri sentimentale
S-abat asupra frumuseţii tale
Şi toate-i fac erotice ovaţii.

Ce fericit e soţul dumitale!
El în antracte stă de conversaţii...
De-aş fi, ca el, stăpân pe-atâtea graţii,
Eu aş pleca la cele trei semnale.

Mă-întorc, frumoasa mea necunoscută,
Şi ochii mei din umbră te salută
De câte ori se-ntunecă lumina.

Dar ochii tăi n-au prea băgat de samă
Că-n pieptul meu se-ncepe-o nouă dramă,
Cînd a căzut definitiv cortina.

poezie clasică de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizii

În vârtejul drumului haotic
Reiterând un vis hipertensiv
Ecouri compozite de lumini
Înaltă scâncete din vlagă
Peste altarul de izbândă
La hotarul clipelor oneste
În vogă taine purpurii
Se zbat în epitete proprii
Spre aştri camuflaţi în vis
Figuri cu macle despletite
Risipind haosuri semeţe
În goana vântului stelar
Extremele se juxtapun
În ritmul formelor rebele
Autoritar cu zvon teribil
Până la un semnal conex.

poezie de David Boia (30 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul VII

Aplecându-mă în după-amieze,
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.

Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mea
se întinde şi arde, braţele ei arată ca braţele unui om
aproape de înec.

Am trimis semnale roşii dincolo de ochii tăi absenţi,
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.

Reţii numai întunericul, femeia mea distantă,
şi din privirea ta, uneori, ţărmul temerii iese la lumină.

Aplecându-mă în după-amieze, îmi arunc capcanele triste
în valurile care se agită în ochii tăi marini.

Păsările ciugulesc primele stele
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.

Noaptea galopează pe iapa sa întunecată,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia nopţii

Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simţurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.

Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrăţişată de braţul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
şi-n răsucirea unui spaţiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşti din lumea cealaltă

+
icoana luminoasă a măreţiei sale!
memoria mergând pe amprentele lumii...

+
structura disperării. încetineşte.
inima nebuniei!

+
expresionism nenumit.
cei 7 magnifici.

+
(semnal verde: sfântul nichifor
din singurătate)

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Aici se moare încet, fără grabă
în ritmul luminii de toamnă
care se-ngroaşă până devine grea, de cenuşă.

Nu mai aştept semnalul.

Lângă noptatice ţărmuri
îmi sfâşii carnea, ies din pielea de lup, mă mut într-o piatră
şi strig în gura genunii:

Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.
Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.
Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări...

nu mi-a fost prea greu
să mă urc
în trenul de la ora trei dimineaţa
cu destinaţia Oradea - Bucureşti
într-un compartiment clasa a doua fumători
şi să-mi îngrop ridurile
în fumul de ţigară
ce valsa de-asupra capului
aplecat după aer...

ştiu că nu toate dimineţile sunt perfecte
pentru că ele
sunt făcute să dureze
cât un mers cu trenul...

poate puţin îmi pasă

mă retrag înăuntrul meu
şi împart respiraţia
cu bucăţile de umbră căzute

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!