Poezii despre lumină și senzualitate
poezii despre lumină și senzualitate.
Privește
cum se preling degetele grupate pe os
plictisite
de netezimi ele caută micile cracluri
de impact cu razele de lună (?!) sau cu lumina
de contact senzual a farurilor auto
mobilului
rătăcit în pădurea de gemete feminine
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diavolul
Răul s-a întins și ți-a cuprins ființa
Și simți prezența lui întunecată
Te-ai tulburat și ți-ai pierdut credința
Și-acum purtarea ta e desfrânată.
Ești atașat de lumea materială
Dorești averi, putere și renume,
Te bucuri de plăcerea senzuală
Și râzi de cei ce vor să te îndrume.
Numai voința poate să te-ajute
Să scapi de întunecata lui robie,
Să te îndrepți spre lucruri mai plăcute
Și inima din nou să-ți fie vie.
Un întuneric e în fiecare
Dar când aduci lumina, el dispare.
poezie de Octavian Cocoș (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte mai pline de sens
Tu ai rămas în oglinda inimii
o ființi vie, voluptoasă
plecată-n fântânile cerului
să-ți izvorăști aspirațiile pământene
Eu nu te-am părăsit niciodată
cum și tu ai rămas înlăuntrul meu vie,
nimb care sângerează în lacrimi, cuvinte
mai pline de sens
decât însăși viața care n-are margini,
ci mai degrabă linii spirale
care urcă lumina lângă lumină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tiptil se așează
ziua peste noaptea nesăbuită
te lupți cu restul de iubire
consumat alaturi de vise
și umbre cu glasul îngroșat
timpul trece și lumina chioară
aruncă o cafea lângă iubita
voluptos întinsă pe tot patul
te trezești să te amărăști
din nou cu fleacuri cotidiene
țigara tremură în colțul buzelor
sărutate toată noaptea cu nesaț
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odeletă (celei mai blonde)
Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu -
Regatul unor pete de umbre și lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.
Cu ochii tăi - culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei și-a crimelor iertate,
Culoarea voluptății și-a viciului, ce-aștern
În urma lor fanate petale de păcate;
Și părul blond, ca blondul spiralelor de fum
Ce conturează-n spațiu intenții senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtașul celei din urmă Bacanale!
........................................
Tu pari a fi venită dintr-un regat străin -
Pustiu ca discul rece și blond al lunii pline,
Pervers ca parodia anticului măslin
Și straniu ca surâsul defunctelor regine!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară și artistică, I, nr. 14 (11 aprilie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de suspun metafizic
Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.
În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oțet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.
E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?
Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?
sonet de Dumitru Ichim (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge, ningere, ningerime
Ninge suav,
ninge blând.
ninge feroce;
ningere cu funii de spânzurători
ningere carnasieră
cu toiege de orbi
(toiegele orbilor, fluturii)
ninge cu capete avortate, de floare,
ninge cu ziare zdrențuite,
ninge cu muzici de cimbale,
ninge gros, grohăit,
ninge ca-n schituri și ninge lasciv,
ninsoarea se-ncleiază de-a dreptul pe oasele
bărbaților singuri, din trenuri singure,
ninge cu sfărâmături, cu fisuri, cu găuri de răni,
ne ninge de-a dreptul peste amintiri; ningerea
perforându-ne țeasta, ne ning trupurile ce ne-au trădat,
ninge ca-n săli de bal și săli de disecții
ninge ca-n odaia risipitorului
ce lasă, murind, lumina aprinsă și zăpada aprinsă
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge, ningere, ningerime...
Ninge suav,
ninge blând.
ninge feroce;
ningere cu funii de spânzurători
ningere carnasieră
cu toiege de orbi
(toiegele orbilor, fluturii)
ninge cu capete avortate, de floare,
ninge cu ziare zdrențuite,
ninge cu muzici de cimbale,
ninge gros, grohăit,
ninge ca-n schituri și ninge lasciv,
ninsoarea se-ncleiază de-a dreptul pe oasele
bărbaților singuri, din trenuri singure,
ninge cu sfărâmături, cu fisuri, cu găuri de răni,
ne ninge de-a dreptul peste amintiri; ningerea
perforându-ne țeasta, ne ning trupurile ce ne-au trădat,
ninge ca-n săli de bal și săli de disecții
ninge ca-n odaia risipitorului
ce lasă, murind, lumina aprinsă și zăpada aprinsă
[...] Citește tot
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplație ideatică
Iubirea plutește cochetă cu nimb
Într-o panoramă a ei efervescentă
Și iarăși dă rotocoale și tumbe
Tu cum te situezi iubito în devans
Și ființa ta urmează trasee exhaustive
Lumină meteorică cu sintagme rubinii
Revii pe creasta prezentului în flăcări
Și arzi simpatică la orizonturi febrile
Și tragi din nou ocheade voit aluzive
Îmbrăcată în iederă verde inflamatoare
Prefigurezi sinergii emergente
Până dincolo de perspectiva imaginației
Iată voalul tău saltă persistent
Veniți și vedeți cetele ei de lumini
Cu brațe de scântei autonome
Și încă emiți murmur incandescent
Din buzele tale duios sacrosante
Îți dai iama pe față în sclipiri dezinvolte
Tu taină feerică de fiecare speță
Imbold contemplativ și senzual
[...] Citește tot
poezie de David Boia (1 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea dimineața
Permiteți-mi să mă opresc aici.
Permiteți-mi să privesc o vreme peisajul.
Albastrul strălucitor al mării dimineața, cerul fără nici un nor,
plaja aurie; toate încântătoare,
toate scăldate-n lumină.
Permiteți-mi să stau aici.
Permiteți-mi să pretind că văd toate aceste lucruri
(adevărul este că, pentru un minut, când m-am oprit, le-am văzut)
și nu obișnuitele mele vise zilnice,
amintirile mele, acele imagini de plăcere senzuală.
poezie de C.P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și senzualitate, adresa este: