Poezii despre lumină și simțuri
poezii despre lumină și simțuri.
Nu sunt a ta
Nu sunt a ta, nu sunt pierdută-n tine,
Nu sunt pierdută, deși aș vrea să fiu
Pierdută ca o candelă aprinsă-n
Amiezi sau ca un fulg căzut în mare.
Mă iubești, iar eu și astăzi te mai cred
Un spirit fin și o ființă fină
Și, cu toate acestea, vreau să mă pierd
Cum lumina se pierde în lumină.
O, afundă-mă în dragoste adânc,
Dincolo de simțuri, de privire, de cuvânt
Răvășită în furtuna iubirii,
O lumânare-n rafalele de vânt.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o nimfoaică
Puterile cum îmi scad:
Subțiri-s ca apa-n vad.
Simțurile cum se duc:
Rămân păpădie-cuc.
Mințile cum se închid:
Sunt ca ușa prinsă-n zid.
Nici tu broască, nici tu chei,
Nimfoaică, să mi-o deschei.
Și să-mi intri cu lumini
În spatele ochilor plini
De smântâne și rășini...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din mine
Dedicație expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s-a interzis Cenaclul Flacăra. La Felix, după o îmbrățișare prietenească, mi-a zis: "Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU. Îți mulțumesc pentru asta."
Cu simțurile descătușate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răceala
viermele ce adânc sapă în trupul captiv
când vrea trece prin fața ochilor mei
disprețuitor și rece,
îi întorc spatele tușind
cu patima unui fumător ratat,
revolta simțurilor amorțite de veghea
nopților nedormite tulbură lumina.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Frumoasă nestatornicie,
Viață, pentru ce-mi ești dată?
Mintea-mi tace, simțul știe:
Viața-i pentru viață dată.
Frumoase-s toate-n lumea mare,
Căci ziditoru-n ea s-ascunde,
Dar prin simțiri și prin cântare
Lumina feței Lui pătrunde.
Pe Dânsul a-L afla-n zidire
Ca-n carte voia a-i citi
Aceasta-i a vieții menire:
În Dumnezeu a viețui.
poezie de Kliușnikov (mai 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ni se cam rupe filmul cu văzutul luminii
ca după un chef cu prea multă băutură ingerată
poate cumva cam aiurea sau doar în ciuda ficaților
o tot ducem dintr-o uitare-ntr-alta
ca și cum lumea s-ar naște în fiecare trezire
iar lumina ne vine iar și iar
ca un botez de fluturi
pe un curcubeu
megaparty
apoi ne trimitem simțurile
încă amorțite
la cules de dovezi
ba despre dumnezeu
ba despre cine să mai știe ce alt infinit
numai bun de contestat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din mine
Cu simțurile descătușate
spre cer suie
copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete
speriate simțuri pielea vieții ne încearcă
în cerceafuri albe se chinuiesc mâini flămânde
un strigăt erupe, sânii obosesc cătând lumină
deasupra un tablou și-o candelă suspină
jos se iubesc cei doi, adânc ca-ntr-o fântână
dă-mi și mie o cupă, să sorb dacă a mai rămas ceva
din a ta iubire
poezie de Viorel Muha (decembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mantia nopții
Noaptea continuă să-și țeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simțurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.
Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrățișată de brațul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
și-n răsucirea unui spațiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii ne conduc, Liana-i aproape
Parcurg norii și te găsesc pe tine,
Ești îngerul de lumina de care mama ta îmi vorbește
Te ating și îți opresc lacrimile.
Se va curată pământul, nu te intrista!
Cei vinovați vor fi blestemați sa iubească necondiționat.
Au sosit magii... sa ne lăsam atinși de lumină.
Vom retrăi momente unice și sufletul nostru va fi atins de curcubeul iubirii
Cheia sol se descompune
Mugurii de Aprilie ne vor alinta simțurile
Pe note muzicale pasim in lumina.
Îngerii sunt cu noi, Liana ii conduce.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și simțuri, adresa este: