Poezii despre lumină și sperieturi
poezii despre lumină și sperieturi.
Fragii
Pădurea uriașă stinge lumina zilei.
Munții de piatră țin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Și pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Timpuri...
când trec strada
îmi adun toate gândurile
sub aceeași urmă
nu mă sperie zgomotul pașilor
de pe asfalt și nici
intimidarea luminii
între acele două timpuri sunt eu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns
cald
tăcerea nu mai e un răspuns
rece ca gheața
peste ape tulburi
azi a fost soare
lumina ești tu
dincolo de cele luminate
sunt eu
cea de toate zilele
ascunde-mă în tine
să speriem ploaia
să înnebunim frumos
cald
rece
cald
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul zburător
A venit ușor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit ușor zâmbind
Încet dragostea șoptind
Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum
Ochii mov și plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară
Zboară și nu mă găsește
Plânge și speriat privește
Ce-n lumină crește, crește
Inima ce o iubește
poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Dezvoltare Personala. Clasa II Ed. 4. 2017-2018" de Mădălina Radu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecție
Din când în când,
Ridic privirea...
Cer trist...
O vară plouată
Și-o inima ascunsă.
O ploaie obosită
Pe trotuare înăbușite
... De gânduri...
Pași lăsați
În urma luminii.
Înserare cenușie
Speriată de urma soarelui.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și zăpezile seamănă cu tine
Speriate de lumină
plâng
de preadevreme de acasă
nu pot pleca
mai au încă de cuprins pădurile
sau chiar mai mult
asfințind în tăceri
Dumnezeu
vatra cu gust de gutui
până cine știe când
făcând minuni
alte zăpezi ți-ar fi putut arăta
pădurea de stejari
poezie de Eli Gîlcescu (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua de pe umărul lunii
Calc printre frunze ce acoperă inima mea
și mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
și mă așteaptă sfioasă ca să o iau de mână
Mai ești acolo pierdută între străduțe de fildeș
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îți șoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?
Apleci către mine capul tău cleștar argintiu
și mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naște dintr-o scăpărare din amnar.
Întoarce luna ochii către steluța-i de pe umăr
și îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărți fără munți și ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine tac
Te caut prin ecouri de cuvinte
Si nu știu de sunt umbră sau lumină,
Nu știu dacă-s aducere aminte,
Dacă au fost sau dacă or să vină.
S-au ferecat cuvintele în luna plină
Si-acuma, iată sunt perfect rotunde,
Ca astă gură neagră de fântână,
Ca ale lacului speriate unde.
Degeaba-i oglindită, pală, luna
In apele fântânii ferecate,
Pierdutu-te-am, probabil, pentru totdeauna
Intr-un cuvânt ce-acuma-i prea departe.
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și sperieturi, adresa este: