lumină şi strigoi

Padurea cuvintelor

Pădurea cuvintelor
mă cheamă...
cu glas de strigoi,
cu glas de himeră.
De intru în ea tematoare,
îndata mă prinde
în jocul de iele...
nu mai am scăpare!
De aceea
curaj imi gasesc
cuvânt-licurici
in beznă să prind,
cărarea cea bună
să îmi lumineze,
în ziuă să ies...
stăpână pe mine
şi peste cuvinte!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual sub vâscul cerului

pocnete de bici alungă strigoii
focuri de paie ard blesteme rele
căruţa neamului e trasă de boii
care au păscut lumina din stele.

vine anul nou încărcat cu poveri
îl aştept şi eu cu câteva surprize
să îmbuneze zeii demagogi severi
să scoată neamul românesc din crize.

cămaşa de lumină s-o îmbrac mereu
să luminez şi noaptea cu gândurile mele
pentru fericre am trudit din greu
şi răspândesc iubire pe ample reţele.

din cuvinte-mi construiesc un loc în veşnicie
nu vreau să treacă anii prin zădărnice.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Sicriu abandonat, doi ochi de mort

Sub peruca morţii însă-i o fantomă

Ce-şi plimbă noaptea ca pe-un cort

Să ascundă lumii rana ei enormă!

Gât de strigoi, nişte omoplaţi bizari,

Două buci şi-o taină ce nu ascunde,

Doamne, după sexul unor armăsari,

Se-aud atât: numai gemete rotunde!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liturghia liniştirii

Două lumini înaripate
cu vocile de ceară
cântă liturghia liniştirii
le mângâi penele
pe autostrada
unde toate maşinile au un far spart
câinii se dau la miezul nopţii
transformat în cufăr cu strigoi
lătrându-şi acatistele în roşu şi lumină
pe banda de avarii
morţii dansează
în mişcarea tatuată de infinit în mine
împart măruntaile mele
îi rog să-ţi lase inima ţie
şi intru în hora lor pe sârma ghimpată
tu
sărută-mi cicatricea ombilicului
desprins de trecut
spune-le tuturor
că am fost un autostopist

[...] Citeşte tot

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema

ce tristă e singurătatea-n doi
ce cruntă e şi ce globală
când tu eşti înger, eu fiind strigoi
cu aripi străvezii de oboseală

când tu fiind lumină şi eu hău
adânc şi întuneric ca o smoală
tu-credincioasă, eu ca un ateu
ducându-şi crucea extraconjugală

când simt mereu şi iar că-s vinovat
în faţa ta şi inocenţei tale
singurătatea noastră scoasă la mezat
aşi sugruma-o cu sudalme triviale

atîta încă pot să-mi mai permit
în căsnicia asta, strict de ireală
în rest- c-am fost iubit şi am iubit
e doar dilemă. Existenţială...

poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântule!

Te caut, vântule, cu palma sus
Ca să te prind şi să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –
Să le păzeşti cu veghe de ogar.

Din ele eu apoi să împletesc
Minune de lumină şi noroi,
Stindarde cu argint împărătesc
Şi noapte cu luceferii strigoi.

Nu vămuiesc tratate şi comori –
Istoria-i bolnavă de eres.
Tu să-mi aduci din soare şi din nori
Hambare de cuvinte cu 'nţeles.

Te-oi pune autor, deopotrivă,
Cu mine pe coperte, pe uluci,
Dar, iată, ţi-este glezna colestivă
Şi aripa copaie de năluci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 octombrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre noi

Scânteia iubirii din ochi ţi s-a stins,
Acum eşti o simplă femeie
Cu lacrima ştearsă şi sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.

Tristeţea răsună-n timpane de sfinţi
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ţi-s complice şi plângem cuminţi
Un dor ce-a murit fără vină.

În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.

N-ai zice că viaţa-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămaşă de zale.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe arca speranţei

mă relaxez în acorduri de geazz
lumina pe chip nu face grimase
şterge cu răbdare lacrimi pe obraz
ridicând din tâmple gânduri preţioase.

mă închin la Soare mândru demiurg
deschid inima dorurile să zboare
peste izvoarele ce-n murmure se scurg
peste orele mângâiate de boare.

noaptea mă învelesc cu o auroră
ascult mirată poveştile lunii
pe arca speranţei meditând la proră
dau la o parte strigoii, nebunii.

departe de vers nu stau nici o oră
l-am sădit în glastră printre petunii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râvnit de păcatul iubirii

Scriind poetice aluzii
La scripturi. Parfum, infuzii
De scrisori pierdute-n timp cerşesc atenţie,
Parcă râvnit, fără emoţii, mă întorc la acea lecţie.

Strigoi bântuiesc al meu somn
Parcă fragedul, uitatul pom,
Care vara trecută răsărea de bucurie
A răguşit în buruieni, ce melancolie

Urcând astenic spre amaiază
Şi bântuind securile apusuri
Caut acea cale. Mă luminează
doar fulgerul, în cap... doar pulsuri.

poezie de Chiril Luncaşu (4 septembrie 2023)
Adăugat de Chiril Luncaşu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referinţe de iarnă

se apropie alaiul sărbătorilor de iarnă
înaintează frenetic pe creste de munţi
lumina argintie a-nceput să se-aştearnă
pe chipuri zâmbitoare pe tâmple pe frunţi.

aud frunze arămii foşnind pe alei
şoapte de arbori ce se-ndreaptă spre lut
fac loc tradiţiei cu sfântul Andrei
aduce-nţelepciuni pentru nou început.

el alungă strigoii dezleagă blesteme
cu clarităţi creştine înzestrează timpul
îmbunează moartea scoate din anateme
păcătoşi, cu iubire însămânţează câmpul.

vin şi ninsorile, imaculate diademe
decorează arbori, glia îşi schimbă chipul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!