Poezii despre lumină și văi
poezii despre lumină și văi.
Izvorul nopții
Frumoaso,
ți-s ochii-așa de negrii încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi,
și peste munți și peste șesuri,
acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.
Așa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de NIKI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În drum
Peste firea mută doarme
Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund în umbră
Casa dragei mele.
Dar mi-a fost pesemne calea
De-un dușman ursită,
Am găsit lumina stinsă,
Ușa zăvorâtă...
De trei nopți aceeași cale
Bate călătorul.
Cine n-are dor pe vale
Nu-mi cunoaște dorul.
Gânduri triste, mâne sară
Viu în ciuda voastră,
Și de-o fi zăvor la ușă,
Intru pe fereastră!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Chipul poeziei
Când eu treceam cântând pe vale,
Cântând și surâzând,
Adeseori mi-ieșea în cale
Un chip ceresc și blând.
Îmi surâdea cu-nduioșare
Cel chip de mic copil
Și-mi lumina a mea cărare
Sub soarele d-april!
D-atunci adeseori în viață
Cel chip l-am revăzut,
Dar întristat într-a lui față
Și-n reverii căzut...
Ursita-mi fu fără-ndurare...
Îi cer însă umil
Ca să expir într-o cântare
Sub soarele d-april.
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La utrenie
Făcliile aprinse, când maicele se 'nchină
Plâng, galbene și triste, amarul astei vieți;
O candelă se stinge și palida lumină
Îngălbenește sfinții tăcuți, de pe păreți.
Se bate miezul nopții și clipele bătute
Se deslușesc în noapte mai liniștit, mai rar...
În strana din ungherul bisericii tăcute
Plângi, maică, tinereța trăită în zadar
În candele lumina stingându-se, încearcă
Să mai trăiască iarăși ca-n clipele d-intăi;
Rugându-te 'nchiz ochii udați de lacrimi, par' că
S-ar coborî amurgul pe umedele văi.
poezie celebră de Adolf de Herz (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerbul
Ca un cerb pe care lațul l-a răpit din codrii săi,
Sihăstria minții mele mă îngroapă-n negre văi,
Așternându-mi trupul tânăr printre demoni albi și goi,
Stingându-mi pe veci lumina din, albaștri, ochii tăi.
Moartea e o nălucire, cum iubirea însăși este...
Stingându-mi pe veci lumina din, albaștri, ochii tăi,
Așternându-mi trupul tânăr printre demoni albi și goi,
Sihăstria minții mele mă îngroapă-n negre văi,
Ca un cerb pe care lațul l-a răpit din codrii săi.
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean de verde
Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Și flori colorează fiecare clipă
A vieții cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Și fereastra stelelor, aurită,
A țesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Și păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideți ferestrele inimii
Să vă bucurați de acest miracol.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa revelației
Dangăt de clopot curge-n noapte
Spre cele patru zări senine
Pe văile înmiresmate,
Chemare spre rugăciune.
În recviemul îngeresc
Cu trilul dulce ca de miere,
Privighetorile vestesc:
"E marea noapte de-nviere!"
Biserica e înțesată;
Murmurul piere dintr-o dată;
În prag de altar, o voce lină
Cheamă: "Veniți de luați lumină!"
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina crește-n muguri
La orizont pe înserate
Umbra zărilor străbate
Izvoarele-i vorbesc în șoapte.
E-n zori de primăvară iar
Lumina crește-n mugurii din ram,
E-n cursul lin de izvoare
Necontenite, ce coboară la vale
Aduc chemări cuceritoare.
Frescă celebră pare-acum natura
Aud cum ghioceii sună deșteptarea
Răsună iar de doină arătura
A ciocârliei cât e zarea
Glasu-i ce cântă doar la țară
Omagiu-n zori de primăvară.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul luminii din ochi
Luminile din ochii tăi
Sunt o caldă unduire,
Cu un iz de mulțumire
S-aprind ca veșnice văpăi.
La orizont e asfințire
Și umbrele adorm în văi,
Luminile din ochii tăi
Sunt o caldă unduire.
Totul este-n amorțire,
Noaptea-i stăpână în odăi,
Iar eu încerc pe orice căi
Să mai adaug strălucire...
Luminilor din ochii tăi.
Rondelul luminii din ochi
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și văi, adresa este: