Poezii despre lumina lunii și timp
poezii despre lumina lunii și timp.
Haiku
lumina lunii -
în tinda bunicilor
felinar aprins
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător la drumul mare
Cheamă-mă sub lumina lunii,
Așteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ține calea.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna în mijlocul toamnei
Norii asfințitului se adună-n depărtare, aerul e limpede și rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumusețea acestei vieți și a acestei nopți se va sfârși,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri într-o noapte liniștită
Din patul meu
Văd lumina lunii
Acoperind pământul
Ca un strat de brumă:
Îmi ridic capul
Și privesc luna strălucitoare,
Cobor capul
Și îmi imaginez că sunt acasă.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte înstelată
Sub lumina lunii
Vegheată de stele
Îmi fac mii de iluzii
Privind atent la ele.
Pe cerul negru al nopții
Ele parcă îmi scriu
Povești uluitoare
Pe care nu le știu.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (6 septembrie 2015)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vânăm lumina lunii
Doamnă a deșertăciunii
care n-ai să pleci-napoi
să vânăm lumina lunii
cu-ntunericul din noi.
Să vânăm plângând la noapte
lacrimi mari din ochii goi
să vânăm lunare șoapte
cu-ntunericul din noi.
Să vânăm vânatul dulce
care ești și care sunt
și tot fuge pe pământ
și-ar veni și iar s-ar smulge.
Doamnă, ce ne-arată luna?
Vânător - vânat sunt una.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Iubiți-vă pe tunuri (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie capricioasă
Ea este-asemeni mării care, cu valuri surâzânde,
În seara asta e-o fecioară-n lumina lunii blânde;
Neprevăzător, navigatorul înalță velele în vânt,
Uitând de furia furtunilor ei, de neînfrânt;
Mâine marea-nnebunită, sub un cer neguros și gri,
Peste nefericita epavă puhoaiele-și va prăvăli.
poezie de Eugene Field, 1850-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori și lumina lunii pe fluviu
Fluviul serii este plin și parcă și-a oprit mișcarea
Culorile primăverii se dezvăluie deja-n toată splendoarea lor.
Pe neașteptate un val duce luna undeva departe
Și mareea vine cu un caric de stele.
poezie de Yang-ti, 605-617, împărat-dinastia Sui, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Academicienii visului
Ne vom iubi
peste pi-
an și chitări
vor rupe din lumina lunii
două
una pe sânul alb al zilei unei călimări
una pe sânul negru închis în radioul-undă
ritmate suflete pe valsuri peste mări
ce se vor întâlni cu valul ce inundă
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumina lunii și timp, adresa este: