Poezii despre luna de miere și viață
poezii despre luna de miere și viață.
Tablou de... neagățat
Am un alai, de ani în urmă, ce-mi ține trena,
-un fel de nevasta trenului
cu casele ce-am colindat se-nșiruind vagoane,
în zdruncinul de linii- mi-acutizând migrena
perenului,
pe calea ce-o parcurg cu arse lampioane.
Mi s-a aruncat mie, un bărbat,
buchetul de flori, de la cununia Speranței cu un Dram - de la dramă-
ce-au plecat pe Luna... de miere,
unde, fiind pe partea nevăzută, s-au abrutizat,
și-au tăiat vinele cu lamă...
Dar doar Speranța n-a scăpat, mi-a rămas cu tot mie doar... și Dramul, de plăcere.
Privesc și acum rama spartă, până și de pânza de păianjen golită,
ce-aș fi vrut să-mi rețină tânăr, suflet tânăr... dintr-o viață pripită.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre luna de miere și viață, adresa este: