lungime şi înălţime

* * *

eu nu mă mai zbat demult cu viaţa închisă-n colivie
împrejmuită de credinţe şi valori înalte de 5 metri ce mă lasă să văd cerul pe jumate însorit,
zidul din curtea mea e pictat cu margarete colorate şi un curcubeu străveziu,
lumea mea e aşa cum o vreau eu...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Tu eşti apă, eu sunt foc
Dă-mi răspuns la acest joc!
Eu sunt Soare, tu eşti Lună
Zi şi noapte împreună.
Tu şaten, iar eu sunt brună
Ce prin vise se cunună.
Eu sunt mare, tu esti ţărm
Ce în cale-ţi mă transform.
Tu eşti munte, eu izvor
Însă unu-i călător.
Eu copac, tu rădăcină
Ce ne ţinem de tulpină.
Tu eşti ceaţă, iar eu ploaie
Ce se-ascunde prin noroaie.
Eu sunt sunet, tu viu grai
Eu din versul tău răsai.
Tu esti foaie, eu stilou
Aşezate pe birou.
Eu apus, tu răsărit
Ce prin lume-au hoinărit.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Enescu
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Webster

Pădurea de pini de pe deal
Şi clădirea fermei de la kilometri depărtare
Se vedeau clar, ca prin binoclu,
Sub cerul albastru ca un păun!
După amiază o pătură de nori
A acoperit pământul. Iar tu păşeai pe drum
Şi peste păşunea de trifoi, unde singurul sunet
Era tremolul lichid al unui greiere.
Apoi soarele a asfinţit între titirezii uriaşi
Ai două furtuni din depărtare. Un vânt în creştere
A alungat norii şi a aprins flăcările
Stelelor lipsite de apărare,
Clătinând arama lunii
Între culmea dealului
Şi frunzişurile scânteietoare ale livezii de meri.
Mergeai gânditoare de-a lungul ţărmului
Unde din gâtlejurile valurilor ieşeau ciripituri
Ca cele ale unor păsări singuratice
Care cântă sub apă şi strigă
Înspre urmele lăsate de vânt prin cedri,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia lumii

Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în
formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părţi ale ţării,
cea înaltă şi cea joasă. O linie în centru îl împărţea în două. Figura obţinută din această
reprezentare era cheia vieţii, cheia întregii existenţe. În termeni
generali nordul era bogat şi sudul mult mai sărac. Marile capitale
precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau
în deltă aproape de mare.
Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip.
Cu o imensă cheie a vieţii făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două
temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale,
obeliscuri, statui de zei şi marele bulevard incomplet cu trei kilometri de
sfincşi ce unea în vechime această ultimă construcţie cu cea de la Karnak.
La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i
salutau pe turişti, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la
portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetiţa cea mai mică, cu un
chip frumos ca faţa lumii când se trezeşte, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt
mi-am adus amintirea acestor obraji iluminaţi, am mers să caut
zborul incredibil al ciucurilor roşii ce înfloresc în salcâmi, şi am găsit
fructul seminţei pe care am plantat-o ca un sărut, şi am făcut-o să crească, precum o
cheie a vieţii, în

[...] Citeşte tot

poezie de Rosa Lentini, traducere de Eugen Dorcescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea lui Dumnezeu

Efeseni 3:18-19

M-ai iubit alături de toţi oamenii,
Şi-atunci am cunoscut LĂRGIMEA dragostei Tale...
Apoi m-ai privit chiar pe mine, acolo la vale,
Şi m-ai cuprins în LUNGIMEA dragostei de Dumnezeu,
Eram EU, pus deoparte pentru Tine...

Apoi ai coborât în ADÂNCIMILE mele,
Acolo unde stăteam prăbuşit în ruine,
Şi Te-ai făcut frânghie de scăpare
De care m-am prins cu mâinile mele murdare,
Şi sus, sus, în imensitatea divină
M-ai pus pe înălţimi de lumină.

Şi-acum, acel care-am fost
Pierdut pentru veci şi fără nici un adăpost,
Acum sunt plin de toată plinătatea lui Dumnezeu,
Sunt EU,
Ceea ce ar fi trebuit ca să fiu

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Avram
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un fel bunicul meu era dumnezeu

era aşa de înţelept
şi avea atâta răbdare cu droaia de nepoţi
încât l-am bănuit de pe atunci
că este însăşi iertarea din biblie
ştia aşa de bine geometria
încât nu avea nevoie decât de o sfoară
ca să construiască case şi fânare
poate şi cine ştie ce universuri
împărţea lungimile şi lăţimile
trasa diametrele şi găsea înălţimile
fără teoreme şi reciproce
iar cercurile lui nu cunoşteau imperfecţiunea
erau datoare doar punctului
de unde sfoara sa
mi-a desenat pentru prima dată
infinitul
ca pe o joacă de-a perfectul

ochii tăi îmi aduc aminte de tăcerile lui
rupte doar de râsul nostru de împieliţaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul Selah Lively

Vă puteţi închipui că aveţi înălţimea de doar un metru şi şaizeci
Şi că aţi pornit în viaţă de jos, ca vânzător la o băcănie,
Studiind legislaţie la lumina lumânării
Până când aţi ajuns avocat?
Apoi, vă puteţi închipui că prin sârguinţă
Şi prezenţă regulată la liturghie
Deveniţi avocatul lui Thomas Rhodes,
Încasând poliţe şi ipoteci,
Fiind reprezentantul tuturor văduvelor
În acţiunile din instanţă pentru succesiune?

Şi că în tot acest timp
Ei, cu subînţeles privitor la statura ta, râdeau de hainele
Şi de ghetele tale curate şi lustruite?

Şi apoi vă puteţi închipui
Că deveniţi judecătorul întregului district?
Că Jefferson Howard şi Kinsey Keene,
Şi Harmon Whitney, şi toate somităţile oraşului
Care priveau de sus la tine, au fost forţaţi să stea în picioare

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul rezistenţei mele

Găsesc încă-n cutia poştală scrisori, cele mai multe de la oameni
care-au luat-o razna-n cămăruţe sordide,
cu slujbe prin fabrici sau fără slujbe,
oameni care trăiesc cu curve sau fără femei, fără speranţă,
doar cu băutură şi furie.
Sunt scrise pe pagini rupte din caiete de dictando
cu un creion neascuţit
sau cu cerneală,
cu litere mărunţele, înclinate
spre stânga;

iar hârtia este cel mai adesea mototolită,
îndeosebi în partea de sus,
iar în ele ei spun că le place marfa mea,
c-am descris lucrurile aşa cum sunt şi că
ei au simţit asta, că le-am dat încă o şansă,
că cineva chiar le cunoaşte viaţa şi ceea ce simt.

E adevărat, am cunoscut acele realităţi,
mai acut decât mulţi dintre ei,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mare

Stăteam lângă gura sobei singură,-ntr-o sură-negurare:
Auzeam cum ţârâie ploaia şi furtuna vântură suspine,
Cineva a deschis uşa şi s-a apropiat de mine –
Băiatul meu, băiatul meu demult dispărut pe mare.

A tras zăvorul, n-a scos nicio vorbă şi nici n-a oftat:
A apăsat clanţa, a intrat şi lângă căminul cald s-a aciuat.
Bălării ude i-atârnau din călcâie până pe fruntea-naltă,
Iar pe duşumea picurau stropi de apă sărată.

A spus: "Deşi nu-i voi mai revedea niciodată acestui foc vâlvătaia,
Nu plânge mamă, mă dor lacrimile tale curgând ca toamna ploaia.
Undeva deasupra oaselor mele vârtejul valurilor e înalt nespus,
Pentru că trupul meu îi aparţine mării, iar sufletul lui Isus.

Isus care le-a cerut celor din breasla pescărească să-L urmeze,
Care-a ogoit furtuna când luna şi stelele-ncetaseră să lumineze,
Isus care-a mers pe valurile-nalte ale Galileii senin şi liniştit
Mi-a salvat sufletul pierdut din abisul mării îngheţat cumplit.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După sărbătorile de iarnă

Nu ştiu, zău, ce să mai spun
De bătrânul Moş Crăciun!
An de an, câte un pic,
I-a rămas costumul mic,
Nici pe faţă, nici pe dos
Nu-l încape de burtos,
Iar chimirul, ce mai jale!
De-abia ţipă pe sub foale,
Însă buba-i pân' la ghete,
Mama lor, azi, de şirete!
Râgâind a usturoi
Şi a doage de butoi,
E un drum atât de lung,
Nu e chip să mai ajung!

Fi'n'c-aşa-i de sărbători,
Cu antreuri, cârnăciori,
Măslinuţe gogonate,
Şunci, bânzeturi asortate,
Şi sarmale,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!