lungime şi superlative

Teroriştii au o boală socială

Nu mi-e frică de prea multe lucruri...
fiind combatant într-un război şi căsătorit, timp de douăzeci de ani,
ştiu totul despre lupte...

Un tip de doi metri cu o armă...
nu mă deranjează, cu el pot să mă descurc... problema
e jigodia de-un metru şi jumătate cu exploziv C4 şi grenade,
de el mă tem cel mai mult...
omuleţii cu ego-uri mari... şi cu gâgâlici de scule-n pantaloni
care le controlează creierele şi raţiunea.

Puţoii-s convinşi că paradisul e plin de fecioare
şi-s gata să moară pentru a pune laba pe-un funduleţ mai acătării...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fiară desăvârşită

I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârşită,
Cu părul ei auriu şi picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în faţa ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăţi, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din ţeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit şi i-am adus jertfe
Părăsind credinţa strămoşească,
Am rânjit în faţa păsării Arheopterix
Şi în faţa crucifixului, şi mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roşu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală şi cenuşă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficşi,
N-a făcut niciun semn şi s-a pierdut în mulţime.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Perioada preşcolară...
Părinţii mă îndoapă cu ambiţie:
Eu mai bine decât alţii
Citesc tare şi cu dăruire
Versuri la lecţiile de dimineaţă.
Versurile altora.

Dar adesea sunt tristă.

La şcoala nr unsprezece
Eram elevă model şi activistă.
Ce s-au mai bucurat părinţii
Pentru medalia mea de aur!...

Dar adesea sunt tristă.

Vreau să devin
Multiplă medalistă
La discipline olimpice
La cursa de 400 metri cu obstacole.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetele zilei

Când venea zgomot de copite,
erau caii traversând vadul.
Când pârâia aerul, era
un nagâţ care ne privea din apropierea cuibului
său din mlaştină. Un sforăit şuierător

la zece metri de barcă era mareea astupând sau
destupând o gaură din stâncă.
Când se auzea bătaie de tobe, era apa
căzând de la 10 metri în ea însăşi.

Când uşa
s-a închis trântit, a fost sfârşitul
tuturor sunetelor din jur.

Tu m-ai părăsit
alături de cel mai tăcut foc din lume.

Am crezut că am fost rănit doar în mândria mea,
uitând că, atunci când îţi introduci mâna în apa rece,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sari

în sus de bucurie să ştii
că eu sunt jos şi o să te prind
în braţe te voi strânge uşor
apoi vei intra uşor în suflet
e cald şi bine şi acolo e iubire

când sari să atingi norii şi luna
eu o să te aştept cu braţele
pline de trandafiri roşii
după revenirea pe pământ
îţi voi scrie cele mai frumoase poezii

când sari de fericire să nu uiţi
că rămân să te aştept
adu-mi şi mie o rază de soare
de la mii de kilometri
să-mi lumineze singurătatea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai cumplită nenorocire

Cel mai amar dintre toate lucrurile din viaţa mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă şi-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare –

Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forţe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;

Resturi de viaţă petrecute-ntr-o nesfârşită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor şi nici s-o consolez, deşi, o, cât aş fi vrut!

N-o pot încuraja şi nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Şi gândul că-i singură, biet nod nevăzut de ţărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!

poezie de C. Louis Leipoldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Dinamo Bucureşti

Susţinută indiferent de rezultate
Are cea mai frumoasă galerie.
De către jucători... tricourile-s purtate
Mereu cu demnitate şi mândrie.

Suporterii cântă, fac coregrafii
Pleacă la kilometri depărtare.
Alături de echipă-n nopţile târzii,
Fericiţi, acasă şi în deplasare.

Are simboluri, îngeri păzitori,
Dinamo e vegheată zi şi noapte.
De-ai clubului adevăraţi iubitori
Plecaţi prea timpuriu în Eternitate...

Când spui mândrie, iubire, onoare,
Gândul te poartă doar la o echipă.
A cărei casă e în "Ştefan cel Mare"
Şi de la fondare joacă-n prima ligă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi amintesc prea bine ce zi este azi/ dar...

vorbesc în numele femeilor care-au murit în mine
silite
să se şteargă la gură după fiecare cuvânt
deghizate în cerşetoare
au învăţat preţul unui metru pătrat de linişte
cel mai scump spaţiu/ unde
genunchii nu sângerează
femei constructor de palate plutitoare
gata să planeze peste linia orizontului
unde nebunii răstoarnă butoaie de glorie
umbre subţiri cad în cronici-mausolee
câte anateme în spatele uşilor închise
boli lăuntrice
pe sub piele
viermele dorului săpând răspunsuri amânate/ pentru o altă viaţă
drumul
cu premoniţia niciunei direcţii
globii oculari
proiectile în spirale ascendente
doza de zahăr

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta e dreptul de veto al mulţimilor

iar iluzia democraţiei e asemenea credinţei
face bine şi sufletului şi ordinii
ca şi capetelor rostogolite sub ghilotină
din prea multă viaţă
din prea mult avânt
sau poate din prea mare dorinţă de putere
deşi revoltele sunt de fiecare date înfrânte
mai ales prin ele însele
mai rar cu sângele curgând în pieţe
mai degrabă cu o salbă de mantii de catifea
dar cel mai adesea şi grav se autosufocă
respirându-şi ura
în timp ce noi ne stergem lacrimile
liberi şi mult prea eliberaţi
de voi de noi de oricine altcineva
aproape la o lungime de greiere de ideal
apoi vom pune furnicile să facă sluj
pe oda fericirii
democraţiei cu d mare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas bun şi-adio*( din "Război pe mare")

Rămas bun şi-adio, doamnelor din Harwich,
Rămas bun şi-adio, doamnelor de pe ţărm!
Am primit ordin să ne îndreptăm spre est,
Unde-n scurt timp noi iarăşi pe friţi o să-i bombardăm.

Ne vom scufunda, ne vom dosi – ţestoase mici de tablă,
Ne vom scufunda, ne vom dosi – în apa Mării Nordului o şicană,
Iar la momentul oportun vom lovi, când nimeni nu se-aşteaptă.
De-aici şi până-n Cuxhaven e locul nostru de hârjoană!

Prima oară am poposit într-un câmp de mine,
Unde nu-i locul cel mai bun pentru-a repara o navă
Şi-acolo ne-am ascuns la douăzeci de metri adâncime,
Cu tone de trinitrotoluen căutându-ne gâlceavă.

Apoi, am ieşit la suprafaţă exact sub un Zeppelin**,
Burta lui strălucitoare lăsa cerul doar jumătate la vedere.
Dar la... pentru Dumnezeu, ce poţi face numai cu mitraliere grele?
Aşa că am tras cu ceea ce-am avut şi i-am spus la revedere.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!