mamă şi muncă

Mama

Mama

Glas are de ciocârlie
Şi în jur doar veselie
Deşi are mult de muncă
Mereu ştie să aducă.

Unde-i ea râde şi clipa,
Deşi sunt doar atâtica
Unde mama se iveşte
Simt iubirea cum pluteşte.

Când măicuţa e aproape
Precum nufărul pe ape
În lumina dimineţii
Simt mereu dulceaţa vieţii.

Mamă dulce-mi eşti comoară
Lângă tine simt cum zboară

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Valeria Iacob (ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Nani, nani, copilaş
Cu chip sfânt de îngeraş
Mama îţi cântă şi te-alintă
Obrăjorii ţii sărută.
Şi te-adoarme încetişor
Visele să-ţi fie flori.

Nani, nani, puişor
Îngeraşii viselor
Să îţi mângâie cu cap
Mătasea fină, cu drag
Să se roage pentru tine
Ca să-ţi fie numai bine.

Nani, nani, puişor
Te sărut pe ochişori
În locul celor cu dor
Plecaţi la muncă din zori.
Pentru noi ca să aducă
Pâinea zilelor de trudă.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Valeria Mahok (31 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară, mama nimănui

Fiecare om are ţara lui
Şi, cu toate că sunt mai multe ţări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.

Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,

La gândul că ţara mea e şi a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă iubitoare, de copii dătătoare,
greul vieţii purtate, în neaua tâmplelor
şi-n ridurile feţei sculptate,
în mâini de muncă înroşite;
în vise neîmplinite,
în pierderi ce viaţa nu întoarce,
în haine tot mai posace,
încearcă cu înţelepciune,
să te bucuri de viaţă şi mâine,
chiar dacă este mai aspră,
preţuieşte-ţi viaţa, că-i a ta, nu-i a noastră.
bătrâneţea, deţi bate la uşă,
să nu-ţi fie urâtă, ca o căpuşe,
primeşte-o duioasă şi blândă,
căci iubirea din tine învinge orice osândă,
nepoţii ţinând-o de mână.

poezie de Valeria Mahok (23 iulie 1997)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fregata de oase

pluteşti graţioasă, fregată de oase,
pe apele scurse din pântec de mamă
şi-n zări, o făptură, pe valuri stâncoase,
născută din neguri, în cântec te cheamă.

sfidând depărtarea, o altă poruncă
desferecă vântul: să mergi împotrivă!
şi inima sclavă renunţă la muncă,
fregată de oase, pluteşti în derivă.

de sus, dintre vele, se vede pământul,
o plajă-nsorită cum ţi se promise
de Cel ce îţi spuse, prin semne, cuvântul...
fregată de oase, pluteşti către vise.

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau un bilet care duce la mama...

Vreau un bilet care duce la mama,
căci n-am mai văzut-o demult,
acum îmi ajunge răbdare,
şi timp am destul s-o ascult.
Mâinile-i sunt muncite din greu
şi faţa îmbătrânită de muncă,
lacrimile de care vinovată sunt eu,
mii de cuvinte nu o să-mi ajungă.
Singură eşti şi de atâtea ori,
te rogi pentru noi, să ne fie bine,
ştii că venim de sărbători,
dar gândul ne este trimis către tine.
Cu zile ce trec, ma-nvăluie teama,
daţi-mi un bilet care duce la mama.

poezie de Corina Bezdiga (20 martie 2015)
Adăugat de Corina Bezdiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţii de bani gata

Voi la muncă, mai puţin.
La distracţie, din plin.
Aveţi bani ori nu aveţi,
Voi sunteţi băieţi deştepţi.
Vreţi părinţii să trăiască,
Doar pentru voi să muncească.
De la ei voi luaţi bani
Şi-i lăsaţi lefteri, sărmani.
Dar, dacă moare mama şi tata,
Ce fac "băieţii de bani gata"?

poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara la baltă

Dup-o zi de muncă grea,
Ne-am strâns toţi baieţii,
Să ne relaxăm puţin,
La mijlocul belţii.

După ore de scăldat,
Îmi dau şi eu seama,
Că prin sat m-a căutat,
În acest timp... mama.

Pentru că eu nu i-am spus,
C-am plecat de-acasă,
Şi când a văzut că nu-s,
S-a făcut ca arsă.

poezie de Mihail Cosmin Pamfil (2 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de casă

Mi-i dor de casă,
Mi-i dor de tot ce-mi este drag,
De vorba mamei blândă şi frumoasă,
De înverzitul meu meleag.

De-ar şti bătrâna casă
Cât de mult vreu s-o revăd!
Şi să stau cu ai mei la masă,
Şi să n-am niciun regret.

Să mă scol în zori de zi
Când soarele răsare
Şi să sărut mâna mamei
Veşnic muncitoare.

Să alerg peste dealuri şi câmpii,
Peste tot ce-mi este sfânt,
Să aud cânt de ciocârlii
Pe scumpul meu pământ!

poezie de Vladimir Potlog (9 decembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă, dor de ţară

Am plecat demult afară
Ca un cântec de chitară
Sub un cer rotund de seară
Cu fiori de primăvară.

N-am plecat ca marea-n spume
Către maluri cu renume,
Am plecat să-mi fac un nume
Într-un colţ frumos din lume

M-am trezit ca o albină
Printre trântori în stupină,
Eu muncesc pe-orice colină
Pân' mă poticnesc în tină.

Ei sunt precum o furtună,
Nu le pot cânta în strună
Chiar dacă nu-mi dau arvună
Zi de zi, lună de lună.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!