Poezii despre mamă și patrie
poezii despre mamă și patrie.
Patria
Piatra asta e o pâine caldă.
Vântul ăsta e un vin domnesc.
Și pelinul busuioc sălbatic.
Vine ziua aurindu-mi pâinea.
Vine seara aromindu-mi vinul.
Vine mama îndulcindu-mi gândul.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrigă
O sete de tine, de tine, iubito,
O foame de spirit intensă și grea,
Și setea și foamea o spun prin cuvinte
Ce dor mi-e de tine, ești patria mea!
Ești casă și masă, ești mamă natură,
Întregul de care, nevoie am, vezi?!
Iar tu, idolatro, cum nepăsătoare
Din culpă-mi șoptești: - Cam exagerezi...
poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eroii de la '89
Mulți și-au pierdut viața
Pentru patrie și popor
În suflet cu speranța
Că vom avea un viitor.
Tinerii plânși de mame
Pentru români sunt eroi
Au rămas amintiri în rame,
Dar nu vor fi uitați de noi.
Au strigat mândri "Libertate"
Purtând un tricolor în mână
Au luptat până la moarte
Pentru națiunea română!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ei...
Pe ei, pe mama lor...
Să nu ne calce în pridvor,
Să nu ne fure din ogor,
Ci hai să-i strângem în obor
Să-i condamnăm pentru omor
De patrie, de-al nostru dor,
De cinste si de odor...
Pe eeeeei, pe mamaaa loooor....!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Întâlnire cu satul strămoșesc
Întâlnirea mea cu satul strămoșesc
I-a fiului cu mama sa cea bună,
O parte dintr-o patrie străbună,
Pe care ne-ntrerupt o regăsesc.
Aci, simt echilibrul strămoșesc
Cu anii ce-n imagini se adună,
Cu oamenii și locuri împreună,
Din nou copilăria o trăiesc.
În poarta casei văd copilăria,
Cu farmecul nespus din acei ani,
În ochii mamei mele, bucuria.
Văd șirul lung de plopi și de castani,
Simt permanența vieșii, trăinicia,
În strămoșeasca vatră de țărani...
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii frumoși (acrostih)
Ca noi mlădițe i-a crescut
O mamă scumpă, țara lor,
Primind iubire ca și scut
Ivit în prag de sărbători.
Iubesc pădurile de brad
Foșnind în adieri de vânt,
Rotindu-și conuri care cad
Ușoare, pe fertil pământ.
Maturi se vor vedea apoi,
Ostași ai patriei, sublimi,
Stând pavăză pe ger și ploi
Isteți urcând spre înălțimi.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (21 decembrie 2019)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu mă duc
Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Și sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuțit!
N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine țara mea dragă!
De tine veșnic o să-mi fie dor.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Țară, mama nimănui
Fiecare om are țara lui
Și, cu toate că sunt mai multe țări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.
Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,
La gândul că țara mea e și a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de emigrant
Mama m-a născut în chinuri,
M-a crescut cu greu.
Am muncit ca-n mituri
Pentru plaiul meu.
Patria - mamă, însă,
M-a lăsat fără răspuns,
M-a lăsat cu fața plânsă.
De necaz, m-am dus.
Mamă, ce m-ai adoptat,
Te sărut cu drag,
Că lângă copiii tău
Tu ai milă și de-ai mei.
Chiar cu două mame,
Inima - i pustie:
Una doar mă cheamă,
Alta nu vrea să mă știe...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Port în suflet dor de țară
Port în suflet dor de țară,
Țară care o iubesc,
Altă țară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!
Moldova ea se numește,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocrotește.
Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Și niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!
poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, frumoasă. Eu aș schimba puțin unele cuvinte mai ușor de digerat cum ar fi: "Altă țară mai frumoasă Pe [...] | Citește tot comentariul
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mamă și patrie, adresa este: