Poezii despre meserii și timp
poezii despre meserii și timp.
Rugăciunea unei soții de navigator
Doamne, dă-mi putere-n suflet să văd cum se cuvine
Diferența-între meseria lui și iubirea-i pentru mine.
Dă-mi înțelepciunea trebuitoare pentru-a înțelege
Că-atunci când datoria-l chemă el trebuie să plece.
Dă-mi treburi de făcut să-mi umplu timpul cât e departe.
Și, când pleacă pe marea largă, furioasă,
Adu-mi-l, Doamne,-înapoi, sănătos acasă.
rugăciune de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușinea
Există meserii, știm bine,
Mai rușinoase, și nu rar,
Cum este cea de căcănar,
Ce-și cere sporul de rușine
Aceasta-n timp ce-un oarecine,
Ia sporuri într-un mod barbar
Stând la birou, sau prin vreun bar...
Rușinea nu e pentru sine;
Hingherul Niță, supărarea,
Nu și-o reține, dă din mâini,
Dorind să-i crească bunăstarea
Să-și cumpere mai multe pâini
Și să își schimbe încadrarea,
Ca vrednic "polițist... de câini."
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdută și stricată...
Femeie, tu, din vremuri ancestrale
Îți cați de lucru pe la mahalale.
Cu sânul tău căznit și stors de vlagă,
Cu-n trup, mâncat de bube, ca-ntr-o plagă,
Îți practici meseria ta scârnavă,
Fiind o oră sau o noapte sclavă.
Te bălăcești în zmârcuri de păcate,
Nici prin mătănii nerăscumpărate.
Boită în vopseluri de paiață,
Ce îți acopăr obosita față,
Cu trupul ofilit de-atâta trudă,
De veacuri ai o meserie crudă.
Amestec ești de boli și dezmățare;
Adusă pân-aici de disperare,
Sau poate-mpins-ai fost de sărăcie
Uitând, femeie, de a ta mândrie.
Izvor ești tu de patimi și plăcere.
Aspiri șovăitor spre decădere.
Ai sufletul golit și mintea stearpă
Privită ești de toți, ca o otreapă.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretele meseriei
Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,
Și de atunci o știu, de-o viață,
Fi'nd românească de natură:
"O meserie se învață,
Dar totodat' se mai și fură"!
Acuma eu, la teorie,
De nota zece-am fost mereu,
Ȋn schimb, la practică, urgie,
Păi, să mă ierte Dumnezeu,
Atâtea trucuri și secrete
De la maeștrii mei din jur,
Cu câtă-ambiție și sete,
N-am fost în stare să le fur!
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iad și rai
Ai fost lăsat o viață pe-un petec de pământ
Să-ți faci pe el o casă și mai apoi, mormânt.
Puterea cea divină un chip ți-a dăruit
Și-o moarte care-n umbră, mereu te-a însoțit.
Luptându-te cu vântul cel aprig și viclean
Ai străbătut secunde și ore, an de an
Strivind sub pași o piatră care n-avea vreun rost
Dar n-ai gândit că poate și ea suflet a fost.
Știai că sus e raiul și vor pleca spre el
Acei care-aveau mărul, dar n-au mușcat din el
Ai mai sperat că totuși iertare-avea să vie
De parcă toți am fost doar sfinți de meserie.
Născut dintr-o culoare prea bine definită
Rămas-ai doar o umbră în veac încremenită
Și să nu-mi spui tu mie că-i fals al meu cuvânt
O fi raiul în ceruri, dar iadu-i pe pământ!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Musca sensibilă episodul 2
scriam zilele tre
cute despre o muscă sensibilă la curente
literare la pliuri hermeneutice
un domn
din lumea bună a unui cenaclu on
line a remarcat
scrierea mea zumzăită mi-a dat
cel puțin 100 de like-uri dar la
cu totul alte postări: cele
cu nuduri stupide însiropate pe care
cum știți
le pictez când și când ca și cum
asta mi-ar fi meseria
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artist în minerit...
Bat găuri douăzeci și două,
Atacul este împlinit.
În plan se-nscrie o cifră nouă,
Vezi, asta-nțeleg eu minerit!
Dar iată șutul a trecut
Și luna este la sfârșit,
Te bucură orice minut,
Căci planul iar l-ai depășit.
În urma ta betonul se așterne
În drepte și curbe nesfârșit,
Pe galerii lumina lămpilor se cerne,
Și-n colțul gurii, un zâmbet ți-a-nflorit.
Din nou ești sus cu colivia
Și soarele îți spune: Bun sosit!
Ți-e tot mai dragă meseria
Căci ești artist în minerit!
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenariu optimist
în viața mea mulți prieteni există
pe porțile zilei năvălesc bucurii
sufletul meu la încercări rezistă
se umple ca timpul cu mărturii.
pe scena vieții mă simt artistă
să fiu poet e artă între meserii
în viața mea buni prieteni există
pe porțile zilei năvălesc bucurii.
am învățat să fiu mereu optimistă
să trec întotdeauna prin intemperii
aprind o lumânare când sunt tristă
mă rog și-apoi prepar picanterii.
în viața mea mulți prieteni există
pe porțile zilei năvălesc bucurii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie după anii...
Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieții.
N-am uitat copilăria și nici anii tinereții.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinți
Și-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinți.
Din fragedă copilărie, părinții m-au învățat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereții, de viață mă bucuram,
Cu fetele, cu băieții, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenției, taina cărții-am dezlegat.
Dar și taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuți în tinerețe,
Am și eu, ca veteranii, apăsați de bătrânețe.
poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am săturat de amatori
am totuși calitatea unui viitor ucigaș în masă
pot elimina cu tandrețe de îndrăgostit
fără ură cu delicatețe chiar
toate rădăcinile care leagă zborul frunzelor
ucid cu răbdare pădurea pentru un singur cuib
între timp revolta îmi lărgește atriul drept
cuprinde necuprinsul prin ventriculul stâng
îmbracă tăcerea stelelor în cuvinte
nu întotdeauna coafate să nu zic despletite
apoi cu un zâmbet meseriaș ascund toată durerea
doar sunt profesionist ce mama mă-sii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre meserii și timp, adresa este: