Poezii despre metafore și moarte
poezii despre metafore și moarte.
Acolo
acolo respir
dincolo...
metaforic mor.
aici...
simbolic trăiesc
de ce să răzbuni
o aripă
ce strigă în deșertul
fără viață
că zboară liberă?
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postfață la o iubire sfârșită
Există-ndrăgostiți fericiți
care rămân împreună,
și-al căror sărut proaspăt sună...
Auziți... auziți...
Există perechi fără moarte,
în mișcare mereie,
cu-o formă a inimii, poate aparte,
semănând a metaforă, semănând a idee.
Aceștia rămân împreună
în sărut, ca-ntr-o dulce furtună.
Auziți! Auziți! Auziți!
Există-ndrăgostiți fericiți!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul
Sufletul nu este decât metafora noastră
Restul timpului fixează lumina foarte încet
Omenirea aparține spiritualității divine
Dumnezeu a creat materia cu spiritul, nu e mort?
Ce nu înțelegem mort e când vedem soarele temporar
El are umbră ca si viața ce nu are moarte.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de fluturi
Fluturii trăiesc puțin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veșnic... în cuvânt
Vin și pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc ușor
Prin furtuni de vis, de dor
Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoție în zbor,
Ce păcat că și ei mor...
Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești destinul meu
Tu ești destinul meu
cadența morții zăbovind în uman
universul
petcetluind și conjugând distanțe
tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu ești îngerul care încă știe să asculte
sunt atâtea rime și metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată
uniți și goi printre candele
așteptăm liniștea ca un plăpând deșert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghițit toate crucile
acestei lumi
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Asta nu e...
Asta nu e iubire,
E un exercițiu
De a schimba vorbele duioase
În grohăituri
Și metafora în țipăt,
Gimnastică de întreținere
Cu abuz de flotări
Asta nu e iubire,
Mai degrabă-i frica de moarte
Ce te împinge
Să te ascunzi în femeie
Pregătindu-te pentru o altă naștere,
Când vei pricepe
Tulburarea aceasta de sens...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă din imprudență
Prinzându-mă
asupra
faptului
Repetate
metafore
infracționale
Singurătatea
m-a aruncat
preventiv
În celula
unui
poem
Între timp
Melancolia
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taină
Iar eu, mirifică poemă,
Pe catafalc să-ngenunchez,
Sub a iubirii tale trenă,
Pe-un colț de stea să mă așez.
Și să visez, mireasa nopții
Să fii a mea, în veșnicii
Să alergăm desculți... Și sincer
Și cast, să ne putem iubi.
La subsuori, cu iambi sălbatici
Să sorb cuvântul irosit
În ne-cântări de lacrimi coapte,
Când zorii clipei s-au ivit.
Să-nsăilez eternitate
Cu albe clipe de amor,
Și peste-ntinsa pânză,-n noapte
Să ne putem iubi cu dor.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Bântuire
Metaforele plâng desperecheate,
Moare și ultimul hulub, înfrânt,
Tristețile, icoane pastișate,
Sunt oarbe la orice discernământ.
Suntem ca teiul scuturat de floarea
Rămasă jos, covor de amintiri,
Cum poți întoarce teiului favoarea
Potopului de floare și nuntiri?
Îți simt înfiorarea, îmi simți teama...
Și nu-i mai drum de-ntoarcere în noi,
Măcar că dragostea nu ține seama
Și bântuie și-n vreme de război.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poezie nu există moarte
În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu știu câta oara
Când o citești cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ți rece, muritoare,
În poezie e lumină și sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre metafore și moarte, adresa este: