Poezii despre metafore și timp
poezii despre metafore și timp.
Nu mai pot singur mie-mi rămâne
Tulburând voința zilei de mâine
Când în iubire metaforele ard
Și drag mi-e de cel mie drag!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catharzis
Aș respira senin, cadențat, atâta timp cât ochii tăi
îmi vor aprinde fericitul gol cosmic, luminiscent,
Pentru care am țesut veșmântul catharzisului naufragiat.
Aș ferici pasiunea metaforică și din suspinul ei
Aș veni la tine pe aripi de vultur,
Să ne înecăm în iubire și dor poetic, arhaic și de necuprins.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veacul XXI
O mașină bandajată
are
dureri metaforice
de
stomac
În valea variabilă
a
surâsului
Un șurub
recită
poezii
de dragoste
Cu ochii
închiși
de
plăcere
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Flacăra (25 iunie 1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii timpului îți privesc mâna
înspre tabloul din adâncul metaforei
cărăușul timp
scrie povestea flămândă din ramuri de dor
pe colina iubirii
curge clepsidra ne pândește cărăușul cristalelor
în verde crud de curcubeu
dintr-un inventar al vieții sădești o sărbătoare
în înserarea ceasului din turn
urc mereu scările mărunte
spre ora sosită cât mai târziu
în micul univers e soare
în ochii timpului un colier de iris
o secundă celestă în copacul iubirii
în ceasul memoriei
tu și alb într-o singură nuanță
eu o creangă
tu un tot
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei anilor
Hei anilor! ce aveți cu mine?
Și unde oare... vă grăbiți?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu știți.
Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat și iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.
Pun în cuvinte flori și stele,
Parfum de crin și busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligență și noroc.
Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiți... neștiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteți doar simpli muritori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dificultate literară
Poetul Nae, cel vestit,
Azi nu mai scrie poezie
Că a intrat la ananghie
De soartă este urgisit...
Și multe fete l-au iubit
Când el scria cu frenezie
Metafore în bășcălie...
Cu ele gâtul le-a sucit.
Stăpân azi nu-i pe-a sale fapte,
Da parcă-ar fi un Papă Lapte
Și stă poetu-n așteptare
Că muza lui plecată-i iar
Să facă "dezalcoolizare",
Vreo șapte luni la... Murfatlar.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul
Sufletul nu este decât metafora noastră
Restul timpului fixează lumina foarte încet
Omenirea aparține spiritualității divine
Dumnezeu a creat materia cu spiritul, nu e mort?
Ce nu înțelegem mort e când vedem soarele temporar
El are umbră ca si viața ce nu are moarte.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea de Dragobete (sonet iubirii legendare)
FERICIREA DE DRAGOBETE
(sonet iubirii legendare)
De Dragobete m-am împrietenit
Cu fericirea, pe-o rază de Soare,
Ce își stingea iubirea în izvoare,
Să-și aline dor de codrul înverzit.
Din raza lui am primit sărutare,
Să-i simt tandrețea, când m-a ademenit
Cu dorul de Năvalnic înmugurit
În ghioceii treziți din hibernare.
Îmbrățișați am alergat prin iarbă
Și ne-am prins cu Primăvara în horă,
Cu ochi de timp, legenda să ne soarbă.
Ne-am ascuns iubirea în metaforă,
Cu harul clipei de dragoste oarbă,
În amor legendar a fi martoră.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zâmbetul adânc al primăverii
Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii,
mi-au deschis dorința de a-mi umple golul ființei
cu zborul.
În jur e metafora neastâmpărului
mugurii au libertatea de principiu
și primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranță,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă cățăra pe nori,
și sângele mi se face muguri.
Deși plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între minus și plus infinit
mă dezmorțesc în cercuri tot mai largi
până ce impurul s-a lipit de pământ
și trupul parcă s-a lipit de cer
secunda zburătoare a scăpărat în palmă
metaforele au dezvelit tăcerea
și au destrămat o umbră din adânc
lumina joacă de spaima zării aprinse
și scoate un cântec din scoici
granița dintre zi și noapte
încărunțește luna care a uitat să plece
și gândul rămâne-n uitare
între minus și plus infinit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre metafore și timp, adresa este: