Poezii despre metrologie și superlative
poezii despre metrologie și superlative.
* * *
Viața mea-i
un tunel nesfârșit
de griji, iar,
cea mai mare
intre ele, ești tu...
Dumnezeu știe,
cât îmi doresc
să te văd liniștit...
Tristețea ta ucide
și gramul acela
de fericire
ce-mi mai rămăsese...
De ce nu vrei
să zâmbești?
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambiția
Perioada preșcolară...
Părinții mă îndoapă cu ambiție:
Eu mai bine decât alții
Citesc tare și cu dăruire
Versuri la lecțiile de dimineață.
Versurile altora.
Dar adesea sunt tristă.
La școala nr unsprezece
Eram elevă model și activistă.
Ce s-au mai bucurat părinții
Pentru medalia mea de aur!...
Dar adesea sunt tristă.
Vreau să devin
Multiplă medalistă
La discipline olimpice
La cursa de 400 metri cu obstacole.
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunetele zilei
Când venea zgomot de copite,
erau caii traversând vadul.
Când pârâia aerul, era
un nagâț care ne privea din apropierea cuibului
său din mlaștină. Un sforăit șuierător
la zece metri de barcă era mareea astupând sau
destupând o gaură din stâncă.
Când se auzea bătaie de tobe, era apa
căzând de la 10 metri în ea însăși.
Când ușa
s-a închis trântit, a fost sfârșitul
tuturor sunetelor din jur.
Tu m-ai părăsit
alături de cel mai tăcut foc din lume.
Am crezut că am fost rănit doar în mândria mea,
uitând că, atunci când îți introduci mâna în apa rece,
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fiară desăvârșită
I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârșită,
Cu părul ei auriu și picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în fața ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăți, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din țeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit și i-am adus jertfe
Părăsind credința strămoșească,
Am rânjit în fața păsării Arheopterix
Și în fața crucifixului, și mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roșu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală și cenușă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficși,
N-a făcut niciun semn și s-a pierdut în mulțime.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
La iarmarocul de vorbe
"Hai la băiatu, ia vorba fierbinte,
își ține de cald și te-ajută la minte!"
"Vând vorbe pestrițe, orice măsură,
se potrivește la orișice gură!"
"Închiriez arhaisme cu ora."
"Cuvinte mecanice, Firma Pandora."
"Vorba dulce mult aduce."
"Repar la moment epitete năuce."
"Cuvinte zemoase, cuvinte harbuz,
vând vorbe de leac pentru văz și auz!"
"Ia doamnă, ia doamnă, o vorbă de-amor,
pentru noptieră, în dormitor!"
"Atelier de-ndreptat adjective sucite."
"Ascut la tocilă cuvinte-cuțite."
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când sari
în sus de bucurie să știi
că eu sunt jos și o să te prind
în brațe te voi strânge ușor
apoi vei intra ușor în suflet
e cald și bine și acolo e iubire
când sari să atingi norii și luna
eu o să te aștept cu brațele
pline de trandafiri roșii
după revenirea pe pământ
îți voi scrie cele mai frumoase poezii
când sari de fericire să nu uiți
că rămân să te aștept
adu-mi și mie o rază de soare
de la mii de kilometri
să-mi lumineze singurătatea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai cumplită nenorocire
Cel mai amar dintre toate lucrurile din viața mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă și-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare
Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forțe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;
Resturi de viață petrecute-ntr-o nesfârșită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor și nici s-o consolez, deși, o, cât aș fi vrut!
N-o pot încuraja și nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Și gândul că-i singură, biet nod nevăzut de țărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!
poezie de C. Louis Leipoldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar Dinamo București
Susținută indiferent de rezultate
Are cea mai frumoasă galerie.
De către jucători... tricourile-s purtate
Mereu cu demnitate și mândrie.
Suporterii cântă, fac coregrafii
Pleacă la kilometri depărtare.
Alături de echipă-n nopțile târzii,
Fericiți, acasă și în deplasare.
Are simboluri, îngeri păzitori,
Dinamo e vegheată zi și noapte.
De-ai clubului adevărați iubitori
Plecați prea timpuriu în Eternitate...
Când spui mândrie, iubire, onoare,
Gândul te poartă doar la o echipă.
A cărei casă e în "Ștefan cel Mare"
Și de la fondare joacă-n prima ligă!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi amintesc prea bine ce zi este azi/ dar...
vorbesc în numele femeilor care-au murit în mine
silite
să se șteargă la gură după fiecare cuvânt
deghizate în cerșetoare
au învățat prețul unui metru pătrat de liniște
cel mai scump spațiu/ unde
genunchii nu sângerează
femei constructor de palate plutitoare
gata să planeze peste linia orizontului
unde nebunii răstoarnă butoaie de glorie
umbre subțiri cad în cronici-mausolee
câte anateme în spatele ușilor închise
boli lăuntrice
pe sub piele
viermele dorului săpând răspunsuri amânate/ pentru o altă viață
drumul
cu premoniția niciunei direcții
globii oculari
proiectile în spirale ascendente
doza de zahăr
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliță foșnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reușesc cu toamna să-ți vorbesc.
Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu ești dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.
Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Și să ascult iubito printre șoapte
Cum spui că mă iubești și mă adori.
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citești iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...
poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre metrologie și superlative, adresa este: