Poezii despre miere și timp
poezii despre miere și timp.
* * *
Mamă,
mai vreau din pâinea ta
ce o frămânți cu mierea lunii!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă o zi...
Miros de plută îmbibată-n vin,
Și-un timp anost cu iz de rătăcire...
Să simți ca mierea gustul de pelin
Și într-un nor să vezi doar strălucire...
poezie de Suflețel și atât... (18 octombrie 2020)
Adăugat de Suflețel și atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine vremea
Te-nneacă râul cu ape-nvolburate?
Te-nghite timpul în secunde?
Voi face șes din apele inunde
S-opresc pendula-n loc, nu se mai poate.
Cînd vine vremea, fără de zăbavă
Schimbi mierea vieții pe-a morții grea otravă.
poezie de Mihail Mataringa (23 noiembrie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
capul așezat pe-o fantezie
visa luna cea galbenă
care plutea peste o dragoste
cuprindea zâmbete de miere
și risipea lacrimile inimii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubire, a nopților fecioară
Litere pe o bucată de hârtie
Cuvinte pe tâmplele timpului
Secunde în paharul meu de vin
Parfum în flacără de lumânare.
Sau patul viselor mele!
Gene închise,
Un strigăt de plăcere
Miere în urechi
Dulce adiere
Iubire, toartă potirului însetat
O piatră ruptă dintr-un munte
Un sunet,
Un zbor spre comete
O mare care în gându-mi se zbate
Doar la țărmul ei.
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara poem diamant
Vara
Grâul copt,
Flori de câmp
Și maci și miere,
Cer cu stele, repezi ploi,
Lume plină de mistere.
Luna palid felinar,
Cer pojar,
Culoare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea noastră cea de toate zilele
Dulce mamă
limbă românească
niciodată-n teamă
gura n-o să te rostească
Ai contur de miere
fagure de dor
tu de-a pururi vrere
sus în tricolor
Libertate-a noastră
îți rostim vecia
limbă românească
tu ești România
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
E prea putin
De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilință și păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puțin o singură-Nviere.
Și, totuși, pe pământul înghețat,
Lumina lunii drepturile-și cere
Și-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Și vânturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
Și ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie și bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
Și, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puțin o singură-Nviere.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunde care au durut
M-au tăvălit la întâmplare
Iubiri cu lacrimă de ploi,
Și-acum mă tot întreb, de oare,
A mai rămas ceva din noi?
Poate doar urme sfărâmate
Între secunde ce-au durut,
Relicve-n timp, demult uitate,
Ca și cum nu le-aș fi avut
Respir prin amintiri regrete
Ce-au fost odată bucurii,
Au fost atingeri în buchete,
Dar au murit... nu mai sunt vii
Și mă întreb de ce destinul,
Ascunde totul la final,
Punând în miere tot veninul,
Ca să murim târziu... banal
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murim de neciteața noastră viață
Murim de-atâția ani și-atâtea veacuri,
Murim degeaba, noapte ca și zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.
Murim de ștreanguri și murim de tunuri,
Murim absurd de miere și venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri și murim de bunuri.
Nu ne putem ascunde nicăierea,
În gaură de șarpe sau în cer,
În fața morții, picotind stingher,
Cădem și ne acoperă tăcerea.
Murim de moartea noastră neciteață,
Murim de neciteața noastră viață.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ninsoare de adio (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre miere și timp, adresa este: