Poezii despre moștenire și timp
poezii despre moștenire și timp.
Trupe de șoc
Unii oameni au murit fericiți,
Dar nu ei erau acei oameni
Care-au bătut
Ani de zile
Linia întâi a frontului.
Primii au făcut câteva marșuri
Și-apoi au dispărut lăsând în urmă
O moștenire de cântece obscene.
poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor moștenit de Dor
Să-ți fie dor de cineva,
Încât să nu mai știi de tine,
Să te gândești altundeva
Decât unde un cap te ține.
Un cap de ață, ca o zestre
Pe care n-ai mai da doi bani,
De ți s-ar face la ferestre
Un semn, visat de-amar de ani.
Ce dulce vis, ce interzis
Amor, moștenitor, ce dor!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (8 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Daruri
Am să las drept moștenire
Lupta pentru împlinire,
Crez de-a fi stăpân pe tine,
Să porți timpul care vine,
Hărnicia, omenia,
Dragostea și... poezia!
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La aniversare
Patriotului și lingvistului octogenar Nicolae Mătcaș
A optzecea Primăvară
Îți zâmbește azi în prag.
Nicolae, ieși afară
Să întâmpini omul drag.
Pentru Limbă, moștenire,
Viața-ntreagă te-ai zbătut,
Ai luptat pentru Unire,
Fapte bune ai făcut.
De aceea, dragă frate,
Rog pe bunul Dumnezeu
Să-ți dea zile, sănătate
Și puteri de Ahileu.
poezie de Mihai Cucereavii (27 aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Anul Nou pe-acest Pământ
Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranță, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.
E iubire și e scut,
Este vatră și-adăpost,
Viitor e și trecut
Și tot crez ne-a fost...
Este leagăn de dorinți
Săvârșit în noi,
Moștenit de la părinți,
Dintr-o vreme dinapoi.
De tradiții păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Și din zările senine.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenirea cititorului în stele
După el au rămas cuvinte
mai frumoase decât lumea.
Nimeni nu-ndrăznește să pună ochii pe ele.
Așteaptă la cotiturile timpului,
mai mari decât oamenii.
Cine le poate rosti?
Zac pe pământul mut,
mai grele decât oasele vieții.
Moartea n-a reușit
să și le ia drept zestre.
Nimeni nu le poate ridica,
nimeni nu le poate doborî.
Stelele căzătoare și-ascund capul
în umbra cuvintelor lui.
poezie celebră de Vasko Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra lui Mihai
Tu, simbol ești mereu, de patru veacuri,
În inimă, în casă și-n cerdacuri,
Iar fapta ta ideal măreț rămâne,
Așa cum sunt și-au fost virtuți, române.
Era început de veac și era vară,
Iar cei de-același neam voiau o țară,
Când tu, Viteazul Domn, în nemurire,
Făcut-ai pentru frați Marea Unire.
Băteau atunci trei inimi într-o ființă
Și-urmașilor tu le-ai sădit conștiință,
Acele gânduri vii și înaripate,
Dorința de dreptăți și libertate
Și-o Țară scumpă nouă, strămoșească,
Lăsată-n moștenire românească.
Iubim strămoșii, dând vremea înapoi,
Când umbra Ta, Mihai, e-aici, cu noi,
Păstrată neîntrerupt în amintire,
Simbol de dreptate și Unire.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul meu naiv...
Cât timp poeții vor muri săraci
Și țara va avea aceeași soartă.
Asta atrage conștiința moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.
Nu te mira că bați din poartă-n poartă
Și că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat și n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.
Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ți scriu nenorocirea,
Trezește-te, încă nu-i prea târziu,
Acestui neam să-i recâștigi menirea.
Nu îi lăsa să-ți bage în sicriu
Credința, moștenirea, mântuirea.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mame în oglinda timpului (sonet)
MAME ÎN OGLINDA TIMPULUI
(sonet destinelor paralele)
În oglinda timpului când mă privesc,
De-o vreme zăresc chipul tău în mine,
Măicuța mea, că aceleași destine
Au mamele ce nasc prunci și-i ocrotesc.
Zestrea moștenită îți aparține
Și o voi păstra, cât pe Pământ trăiesc.
Asemenea ție sunt, când mi-amintesc
De vremea când împărțeam rău și bine.
Crescut-am pruncii, precum te-am moștenit,
În respect și dragoste părintească,
Prin viață să aibă drumul însorit.
În cinste și dreptate să muncească
Și-n rugă să-și ducă sufletul smerit,
Că soarta e zestre dumnezeiască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La aniversare
Patriotului și lingvistului octogenar Nicolae Mătcaș
A optzecea Primăvară
Îți zâmbește azi în prag.
Ieși, Nicolae, afară
Și-ntâmpină omul drag.
Pentru Limbă, moștenire,
Viața-ntreagă te-ai zbătut,
Ai luptat pentru Unire,
Fapte bune ai făcut.
De aceea, dragă frate,
Îl rugăm pe Dumnezeu
Să-ți dea zile, sănătate,
Iar Mulți Ani, îți doresc eu.
poezie de Mihai Cucereavii (27 aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moștenire și timp, adresa este: