Poezii despre moarte și monumente
poezii despre moarte și monumente.
Jurământ la Monumentul Ciumii
Tu mi-ai jurat la Monumentul Ciumii,
Să mori cu mine când va fi să mor,
Și eu am spus aceasta tuturor
Și te-am și înălțat în ochii lumii.
Și ți-am răspuns că vorbele deșarte
Nu pot unii pe cei ce se iubesc
Și că-i destinul nostru omenesc
Să aibă fiecare câte-o moarte.
Dar astăzi, când s-a-ntors să mă consume
Reproșul tău absurd că ne iubim,
Dar nu legal, formal și legitim,
Eu merg la Monumentul Tristei Ciume.
Și îl intreb, cu vocea mea postumă,
De nu cumva și dragostea e ciumă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroul
Eroului necunoscut
I-au pus schije
În loc de aripi
Și gloanțe
În loc de talismane
Așa ca să-l tragă
Pe linie moartă
Dar el străbate
Timpuri imemorabile
Așa ca să trăiască
Veșnic printre noi
Căutând pacea în suflet
A ieșit din anonimat
În cuantumul vieții netrăite
Prin lucrare colectivă
Numai el a devenit
Un monument viu.
poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falsa moartă
Cu umilință, tandru, peste-un mormânt ardent,
Pe-un insensibil monument
Pe care-a ta splendoare-l formează obosită
Din umbre, vis, pasiune risipită,
Eu mor, eu mor de-asupra, mă surp și cad afund;
Însă abia mă nărui peste mormântul scund,
A cărui masă-nchisă spre scrum mi-atrage fața,
Că moarta-aceasta falsă, -n care se-ntoarce viața,
Zvâcnind, deschide ochii, mă mușcă și mă ia,
Și ne-ncetat îmi smulge o nouă moarte-n ea
Mai prețioasă decât viața.
poezie clasică de Paul Valery din Farmece (1922), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudomoarta
Cu umilință tandră pe-al tău mormânt teribil,
Pe monumentul, Doamne, acesta insensibil,
Ce din risipă de-umbre, de dor și de ispită
Alcătuiește-ntreaga ta grație-ostenită,
Eu mor, eu mor ca tine, mă prăbușesc în hău,
Dar cum, răpus, mă nărui peste sepulcrul tău,
A cărui prizonieră cenușă mă îmbie,
Această falsă moartă, în care viața-nvie,
Își redeschide ochii și mă iluminează,
Mă mușcă și mă smulge o nouă moartă, trează,
Mai scumpă decât viața. O, falsă veșnicie!
poezie celebră de Paul Valery, traducere de Paul Mihnea
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul Leonidei Lari...
... Poeții n-au cavouri somptuoase
Nici pietre grele nu le stau drept căpătâi
Poeții dorm în liniști luminoase
De lut amestecat cu veșnicii...
Funcționarii au, funcționarii și bandiții
Și hoți în lege - monumente - minim
Poeții nici sicrie n-au, numai ediții
Și scrumuri ce mai bat la vii în inimi...
poezie de Iurie Osoianu (17 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând prin New Menin Gate
Trecând prin poarta-aceasta, cine-și va aminti dintre morți
Pe ne-eroii flămânzi care-au hrănit cu carnea lor armamente?
Cine va ierta nenorocirea adusă acelor sorți
Celor damnați, proscriși, uitați când se ridică monumente?
poezie de Siegfried Sassoon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment
Când în palatul lor-cel din văzduh-
Străbunii au să cheme al meu duh,
N-aș vrea ca el, călare pe-o vântoasă,
Ori coborând din munți cu-o ceață dreasă,
Să vadă-aici vreo piatră de mormânt,
Semn al țărânii-ntoarse în pământ,
Ori vreo pisanie gravată-anume.
Ca epitaf, vreau propriul meu nume;
De n-o putea să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-i cer tributul!
Doar numele vreau monument să-mi fie:
Etern prin el, sau mort pentru vecie!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 107
Nici teama mea, nici sufletul profetic
Al lumii ce prin vremuri a privit
Nu știu precis, ce spun e ipotetic,
Că dragul meu va fi cândva zdrobit.
Luna a învins eclipsele funeste
Triștii profeți se-amuză de ce-au spus;
Ce e nesigur, cert crede că este,
Măslinul pace veșnică a adus.
Cu-aceste picături de timp balsamic
Iubitu-i viu, Moartea se dă din drum,
Și voi trăi în versul meu zadarnic
Când triburi mute se vor face scrum.
Iar monumentul tău va dăinui
Când despoți și blazoane vor pieri.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
La monument
La monumentu-înalt de pe colină
Vin oamenii, sfioși și se înclină
Și-n timpul anului, la sărbători
Depun pios, coroane mari de flori.
Aici se odihnesc viteji ostași
Căzuți în lupta dată cu vrăjmași
Ce și-au dat viața viață de eroi,
Să vină vremi mai bune pentru noi.
Ei s-au jertfit, în lupta încleștării
Să apere pământul sfânt al șării.
De sub pământul înverzit, cu rouă,
Ei nu pot să ne mai vorbească nouă.
Doar monumentul spune către noi:
"Eu port istoria și-ai săi eroi.
Sunt înălțat doar pentru amintire,
Prinos de jertfe, dar pentru cinstire,
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turn
Donjomul zigurat tresaltă-n fală
Cu-artileriști, bombarde, pe creneluri
Revigorând vetustele răzbeluri
Cu proiectile cât de portocală!
Au ruginit muschetele-n rasteluri -
Caducă-i faima lor medievală!
Armura cavalerilor stă goală!
Scrumite-s vestejitele drapeluri!
Evocator, privirile mi-ntrun
Către tiranul, taciturnul Turn!
Ochioase guri de foc ies din făgașe,
Țintindu-mă-n privirea ucigașe!
Străvechiul Turn e-un monument de moarte
Stâlp Stăpânirii - pavăză lui Marte!
sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și monumente, adresa este: