moarte şi naivitate

Împotrivire

Un singur gând alung, şi-l ocolesc

ca un agnostic, ca un slab de înger.

Mă-mpotrivesc naiv şi nefiresc,

de-a presupune (sânger! sânger! sânger!)

că ai muri... curând, sau mai târziu.

Nu ştiu. Nu vreau. Nu ştiu. Nu vreau să ştiu.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul meu naiv...

Cât timp poeţii vor muri săraci —
Şi ţara va avea aceeaşi soartă.
Asta atrage conştiinţa moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.

Nu te mira că baţi din poartă-n poartă
Şi că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat şi n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.

Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ţi scriu nenorocirea,
Trezeşte-te, încă nu-i prea târziu,

Acestui neam să-i recâştigi menirea.
Nu îi lăsa să-ţi bage în sicriu
Credinţa, moştenirea, mântuirea.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel

Naivul plug odată (probabil, ofensat)
La un duel de moarte pe tun l-a provocat.
Dar adversarul ţanţoş răcni cavalereşte:
"Mişelule-n genunche!" Şi-n frunte l-a scuipat...
Şi pe teren, naivul a fost silit fireşte
Mult umilite scuze să ceară de la tun.

Morala
Doamne! Fereşte
Pe mojicul prost de boier nebun!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Un peşte mic şi foarte trist
Din heleşteul contelui
S-a-ndrăgostit de-un ametist
De la inelul contelui

Şi-ntr-o caleaşcă a sosit
Să ceară mâna contelui
Dar refuzat şi-adânc jignit
Muri sub ochii contelui

Atunci un falnic servitor
Din ordinele contelui
Îl prepară cu cimbrişor
Pentru motanul contelui

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărmane suflete naiv

Sărmane suflete naiv,
mereu eşti trist fără motiv,
zburând, nemaiştiind că zbori,
murind, nemaiştiind că mori.

Sărmane suflete naiv,
la bunătate corosiv,
fiind, nemaiştiind că eşti,
iubind c-atât de mult iubeşti.

Aceste suflete ciudate,
atât de neajutorate,
cum ştiu mereu să se tot piardă -
ca focul basmelor să ardă!

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naiva închipuită

Într-o vreme şi eu aveam un creier frumos,
Îţi spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme şi eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înţeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
şi te aşteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supravieţuia nebuniei tale de seară.
Până şi familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să priveşti îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălţam zmeul
şi vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpşuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
şi carnea mea dulce

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Rugă de pasăre, sus peste ţară,
care se odihneşte numai când zboară.
Rugă de pasăre, care
numai cât cântă nu moare.

Rugă de iarbă abia răsărită:
cerul de peste ea să deie în floare.
Rugă de piatră -să fie zidită
în zid de templu, nu de-nchisoare.

Rugă-cântec, rugă-plânset, rugă-blestem
(naivă, credulă, nebună)
de aed care speră cu un poem
c-ar putea face lumea mai bună.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Zugravul anonim (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans macabru

Degeaba la gât îţi cumperi podoabe
Din cele mai fine şi scumpe - snobism.
Prin anii de boală şi crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - fiinţă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi şi dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea şi rece - lascivă.
Sicriul e casa-ţi imensă ce-o porţi
Pe brâncii de aur, atât timp cât eşti
Nebună, fiinţă, să crezi că-i doar vis,
Şi teama din tine demult ce-o suporţi
Va-nchide volumul greşitei poveşti
Cu dansul teluric al morţii, precis.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
şi e nebună de legat cu funii groase
Şi de adus pe-ascuns la mine-acasă
Şi de ţinut în şir cinci săptămâni.

Zic unii că-i prea mică şi nu ştie
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-şi iau motanii scorţişoară.

Dar asta n-are nicio importanţă!
Oh, ea nu conteneşte să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanţă,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!

Şi îmi trimite-un milion de poze
Lascive şi dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci şi să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Oratorul a cuvântat patetic
Pentru solitara lună, pentru motivul estetic,
Pentru toate culorile, pentru obstacole
Şi pentru fel şi fel de miracole.

Creatorul naiv. Oamenii hohoteau.
Numai privighetorile înţelegeau,
Numai licuricii, teii, biata păpădie
Acompaniau divina melodie.

Anii stau roată, palatele semeţe.
Disputele generale se purtau pentru coteţe.
Biata reverie se uscase
Jocul cu amărăciune dezertase.

Cândva oratorul a dat ortul popii.
L-au jelit numai greerii, plopii
Nebunii, vagabonzii, elevii repetenţi.
Principii erau absenţi.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!