Poezii despre moarte și obstacole
poezii despre moarte și obstacole.
Eroul nepăsător
Chiar și atunci când
viața arată ca o luptă
împotriva unor mori de vânt,
eroul este cel care nu se dă bătut.
Că de fiecare dată
când se întoarce
pe picioarele sale
și își continuă călătoria,
e nepăsător la obstacole
si nepăsător la înfrângere.
poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Oratorul a cuvântat patetic
Pentru solitara lună, pentru motivul estetic,
Pentru toate culorile, pentru obstacole
Și pentru fel și fel de miracole.
Creatorul naiv. Oamenii hohoteau.
Numai privighetorile înțelegeau,
Numai licuricii, teii, biata păpădie
Acompaniau divina melodie.
Anii stau roată, palatele semețe.
Disputele generale se purtau pentru cotețe.
Biata reverie se uscase
Jocul cu amărăciune dezertase.
Cândva oratorul a dat ortul popii.
L-au jelit numai greerii, plopii
Nebunii, vagabonzii, elevii repetenți.
Principii erau absenți.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unui curios
Cunoști, la fel ca mine, durerea cea plăcută
Și faci ca toți să spună: "Ce om deosebit!"
Trăgeam să mor. Și-n suflet aveam iubire multă
Cu groază-amestecată și cu un rău cumplit;
Dar și speranță vie și jalnică angoasă.
Cu cât nisipu-n sticlă curgea în mod fatal
Cu-atât găseam tortura mai aspră, mai gustoasă;
Și inima de lume mi se rupea total.
Eram ca copilașul avid după spectacol
Urând cortina groasă ca pe-un hain obstacol...
Dar adevărul rece la urmă l-am aflat:
Nu m-am mirat, murisem, zorii-mi erau cununa
Apoi s-au strâns în juru-mi. Dar, ce s-a întâmplat?
Cortina se trăsese, eu așteptam întruna.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă de dragoste
Sunt blestemat să te iubesc de-acum înainte
O mie de vieți și-o mie de morți
Am primit pedeapsa-nvățării de minte
Și povață-mi fie nescrisele cărți...
Lângă tine-am învățat ce conjugarea lui "a zâmbi",
Și tot lângă tine pe a lui "a plânge",
Lângă tine-aș fi vrut să-nvăț "a muri"
Și orice obstacol să-nvățăm "a-nvinge".
Dar n-a fost să fie, iar astăzi mă doare
Fiecare clipă ce se scurge lent,
Inima-mi șoptește ca să fiu mai tare
Iar dorul de tine este... permanent
Visuri când e noapte, iar vise de-i zi
Toate peste mine vin ca avalanșe
Ritmuri decadente, făr-a se opri
Zguduie pereții nepictatei planșe.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărind peste timp
să nu-ți faci bagajul
în pripă
știu
ești obosit de propriul tău
timp
de genunchiul ce ține apăsat
triunghiulara morții
ca un blestem
viața răzbate
în corole de flori
să nu-ți faci bagajul
când nimeni nu spune
nimic
evită obstacolul
o băltoacă de sânge
peste care poți trece
sărind peste timp
cum ciutele își cheamă
spre seară
în cântul lor disperat
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provocări
De-ncercări e plină viața și-ntrebări ce n-au răspuns,
Să le cernem nu-i putință, să le trecem nu-i de-ajuns,
De-notăm în voia sorții fără-a ține cârma-n frâu
În derivă-am duce anii scurși la vale ca un râu.
Provocări nemilostive șerpuiesc ispititor,
De tărie-avem nevoie când picăm în plasa lor,
Nu e viață fără patimi, nu e moarte fără chin,
Toate-s date spre-a renaște din cenușă și suspin.
Învățăm cu-nțelepciune din grăbitul nostru mers
Că durerea ne-ntremează și e leac în univers,
Cel ce-și poartă cu credință sufletul mereu curat
De obstacole va trece și de rău eliberat.
Prețul ce-l plătim adesea-i unul poate dureros,
Este dijma pământeană a oricărui păcătos,
Cât de grea ne-ar fi povara, să fim buni și iertători,
În iubire să trăim, noi... umilii trecători.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de rând
Și-a uitat năravul acasă, dar nu s-a întors din drum,
a sosit în orașul despre care îi povestiseră părinții
că odată ajuns acolo rămâi
și a rămas,
oamenii par acum altfel, niște însingurați în mulțime
puși să repete același lucru zilnic
ca niște marionete ale altora.
A suferit pentru neputința de a înțelege la timp
mersul fără oprire printre obstacole
și s-a trezit prins în chingile vieții.
Nu știu dacă a mai scăpat vreodată,
dar a stat mereu la rând când avea dor de ceva,
s-a ales cu o bătrânețe de toată râvna
pe care o duce-n spinare ca pe un cal mort,
mărșăluiește încovoiat spre apus
cu gândul departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de suflare
Mereu se-nchide-n teamă o durere
Ca într-o fântână izvorul dispărut
Mereu din cer îmi vine o putere
C-o picătură de iubire în sărut.
Dar eu mă simt atât de mic și-nfrânt
Sunt un copil pierdut într-o pădure
Ce-și doarme somnul ultim pe pământ
Și nesfârșitul timp sosește să i-l fure.
Speram ca în această lume plină
Să-mi pună piedici clipele frumoase
Din care să se aprindă o lumină
La adăpost să-mi circule prin oase.
O picătură ca un mir pe fruntea rece
Se leagă cu un gând de întâmplare
Și moartea dacă vine, poate trece
Să-mi dea și ea o clipă de suflare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Număr cercuri desenate
cu sevă de timp muced
pe cioturile inspirației
tăiate
de securea necuprinderii.
Între mine și
teroarea pustiului hotărât
să dea ocol infinitului
există un cortegiu de vămi
fericite
să pună piedică la optimismul
morților incurabili.
Mi-am ancorat nașterea la
țărmul unui crepuscul păzit
de corali cu vârsta evadată
din somnul stupid
al adâncului -
garaj
pentru epave de incertitudini.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai ușor? Greșala.
Greșala cea mai mare? Renunțarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracția cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniștii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzația cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacția cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credința.
[...] Citește tot
poezie celebră de Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și obstacole, adresa este: