Poezii despre moarte și pesimism
poezii despre moarte și pesimism.
* * *
Se pare că săptămâna care vine
Nu se va termina cu bine,
Căci după câte am citit
Lumea iar va lua sfârșit.
Optimistul:
Cică într-o zi cu soare
Toată lumea asta moare.
Pesimistul:
Într-o noapte-ngrozitoare
E clar că omenirea moare.
poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 15
Dacă privești în jur și vezi doar răul
Și sincer crezi că-l vei afla oriunde
Și-n loc de munte tu vezi numai hăul,
E limpede că-n ochii tăi se-ascunde.
Dacă-n pahar te uiți cu îngrijorare,
Căci ce observi e cât din el lipsește,
Iar partea plină neînsemnată-ți pare
Să știi că-n minte golul se mărește.
Dacă-i privești pe toți cu detașare
Convins că suferința-i iminentă
Dacă nu crezi că mâine va fi soare
La tine-n suflet moartea e prezentă.
Această lume este tare tristă
Când omul are firea pesimistă.
poezie de Octavian Cocoș (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Unii cred că e o vorbă goală,
Alții cred că e un moft, un fleac;
Medicii tratează doar o boală
Pentru care nu au niciun leac.
Unii cred că e o pandemie,
Oamenii se vindecă sau mor;
Alții cred că e o tragedie,
Viața e o scenă, un decor
Tot mai trist, ca un poet ce scrie,
Pesimist, bolnav, o elegie.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem naște din cenușă
Finalul e trist Poete
și mă doare să asist
la cultura care moare
pe-un val prea pesimist.
Dacă în loc de prostituție
Pusă în drept pe-un piedestal,
poezia - instituție
n-ar fi instinct carnal,
Omenirea ar renaște
bob de rouă în cuvânt.
N-aș mai ezita minute
să m-aplec și să mă-ncânt.
O durere în piept mă învinge
nu-mi dă voie ca să tac,
pune vreascuri, foc încinge
sub drapatul catafalc.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene pesimiste
Radeti flori, invapaiate de al soarelui sarut
Radeti fara nici o grija, vara este la-nceput
Va asteapta-o viata lunga, cu lumina si parfum,
Fericite, inca nu stiti ca si iarna e pe drum.
Soarele rasare, il vad stralucind,
Sub sarutul lui florile se-aprind,
Patimassi te -dreapta fata catre soare
Dar mor, sufocate, în imbratisare.
A fost adus pe lume fara-a fi intrebat
Instinctele ti-au fost strunite cu putere
Ce falsa libertate, atita ti s-a dat
Ai fost cu totul liber să suferi în tacere.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța-i ultima ce moare!
Speranța-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exiști
Când vor unii să te doboare
Tu speră și ai să reziști!
Speranța-i ultima ce moare,
Când simți că totu-i în zadar
Și-atunci când visul tău dispare
Tu speră și visează iar!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunța, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!
Speranța-i ultima ce moare,
Când viața ți se pare crudă
Dar după nori, vine și soare
Tu speră și fă-i vieții-n ciudă!
[...] Citește tot
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pesimism morbid
privește-mă tăcut
când iarna e pe moarte,
nu ai voie să vorbești decât cu tine însuți,
și cu scoarța oarbă a copacilor,
poți face în sfârșit filosofia dezolantă
a unei agonii în tăcere,
ai timp să faci
apologia unei relații prea îndelungate
cu vremea,
apatică și insuportabilă
ca și iubirea prea plină,
privește-mă tăcut când moare iarna,
nu spune nimic,
sunt irascibil,
instabil psihic și insensibil,
vorbește despre tristețile tale
cu pereții pictați de ploaie
în acuarelă de cretă,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mori din dragoste de oameni...
Să mori așa deodată, este un lucru trist
Dacă ai știi și când, ai fii mai pesimist
Doar într-un singur fel, aș accepta să mor
Aș accepta din dragoste de oameni să mor
De ce aș fi de-acord să mor așa-n zadar
Poate că, pare puțin cam prea bizar...
În astă lume și eu am fost iubit
Cu ceva timp chiar înainte de-a fi zămislit
Eu am venit pe-acest pământ
În urma unui sfânt și dulce legământ
Doi oameni care s-au iubit mereu
Da, au fost chiar ei, mama și tatăl meu
Ce îmi doresc în astă lume și azi și mâine
Să stau la masă cu săracii și să mănânc o pâine
Și aș mai vrea în zilele ce-aduc atâta chin
Tot cu săracii să beau o cană cu vin...
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen Meretricis
Se cântă cu talent de orice damă tristă, acompaniată
"d'un acordeoniste", într-un mediu de pierzanie cu
vădită tentă pesimistă
"Cânta gurista beată moartă
În Crucea de Piatră..."
Ispită trăznet, parașută
Din ceața cerului căzută,
Plăcându-i să fie avută
În Crucea de Piatră
Mișto senzații poți s-alegi,
Cu ea toți se simțea regi,
Poeții-o trata-n bodegi
În Crucea de Piatră
Aproape goală,-n neglijé,
Cu hoit de vise rele, bre,
De se-nfrupta și peștele
În Crucea de Piatră
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Romulus Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și pesimism, adresa este: