moarte şi planete

Supravieţuirea prin poezie

Cu rănile la purtător
poezia abia mă suportă
pentru ea însă mor
pentru infabila planetă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (19 martie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf II

N-am jinduit sa surp sori plini de viata
Ori din planete moarte sa scapar eu scantei,
Dar tind s-aprind din mohorata ceata
Al cugetarii strugur si-al semenilor mei.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

a fost adus pentru un scop
să-i înveţe cum se moare
pe mica planetă
care era un animal imens
unde se trăia veşnic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Pelé, cel mai mare fotbalist din toate timpurile (In memoriam)

A fost, în fotbal, leadership,
Supranumit în fel şi chip:
Comoară, Perlă Neagră, Rege;
În fotbal, Pele fost-a lege.

A fost un rege fără ţară,
Iubit la scară planetară.
Să-ţi fie, Pele, drumul lin
Spre Dumnezeu şi Rai, amin!

poezie de George Budoi din Sportul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir de artişti

Numai artiştii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduţii - dirijori,
şi-şi mişcă-n fiecare creangă mâna.

De-atâţia pictori morţi în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunţi,
un sculptor taie nebuneşte munţi,
planeta e-n pericol de iubire.

Gerosul vânt şi vântul prea fierbinte,
ce sfarmă ţări şi prescurtează vieţi,
pleacă din pieptul marilor poeţi,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.

Artişti nocivi în viaţă şi în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se naşte, trăieşte şi moare..

Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba – se ascunde-n pământ.

La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăţ nebunesc.

În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.

Că vite şi păsări sunt sacrificate
Cu şocul electric, cuţite zimţate.

E-atâta cruzime în noi şi-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi şi sânge pe gură.

Mi-e milă de tot ce e viu şi mă doare
Că lumea se naşte, trăieşte şi moare.

Trăim pe-o Planetă de jaf şi război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ţi milă de noi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul

Spunea aseară un chefliu,
Un pic băut, un pic candriu:
Deşi pe bolta înstelată,
De mulţi poeţi elogiată,

Luceafărul cel auriu
Ne pare că-i atât de viu
Şi parcă grija el ne-o poartă,
El este o planetă moartă.

poezie de George Budoi din Stelele şi Planetele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa

Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-şi sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate…

El niciodată n-a trecut bariera
Singurătăţii lui nevinovate, -
Şi-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.

Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă

Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
“Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?”

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertările

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Şi văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Şi în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierţi că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierţi că nu pot fără tine
Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toţi.
Şi cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Şi tot ai să mă ierţi definitiv.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!