Poezii despre moarte și poduri
poezii despre moarte și poduri.
Al inimii sicriu
Eram bine, chiar ferice,
Azi sunt prins intr-un razboi,
N-as fi zis ca o sa pice,
Podul asta dintre noi.
Nu poti sa ajungi la mine,
Eu la tine nici atat,
Mi-am luat sufletul la vorba,
Dar si el e amarat.
Un cuvant este o arma,
Nu ai vrut sa intelegi,
Cand iubirea se destrama,
Nu mai ai cu ce s-o legi.
Sunt aici, tu esti departe,
Despre ce -am trait eu scriu,
Si ingrop aceasta carte
In al inimii sicriu.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Lucian Avramescu
Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reușit să construiască pod între realitatea zilelor noastre și străvechile tradiții românești.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generațiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.
Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ți va mai scrie suferința pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar ușa crucii,
este puntea spre viața veșnică,
unde Totul îmbrățișează cu grijă Totul!
poezie de Camelia Oprița din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu vinde marțipan
a murit tata
ca o pânză de pictor
întoarsă pe dos
de furtună
și nu am tăcere destulă
să caut un pod
o lumină
o scară
ce tristă e mama
e tristă de-aseară
nu plânge
nu știe
nu vede
nu vrea
privesc
o privesc
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii se trag în lumină
orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust
moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn
mă prinde mama
cățărată
în podul cu amintiri
praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru
pe ușa din spate
intră
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spinul de pește
mă chinui cu el de ieri
seara era un spin seri
os de pește
te paște moartea fără să vrei
mă zgârie și-n podul palmei
și era așa de bun
carnea dulce cu spinii mari
ușor de scos spinul
de pește de pește adevărat
trebuie să-l scot din carnea mea
carnea lui răzbunată de răz
bunătorul țepos
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.
Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.
Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.
Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanizarea Pământului
E mort Pământul!
De mult e mort și e-ngropat sub oameni.
Sub oameni care nasc alți oameni
fiindcă s-au rupt podurile Pământului
s-au lăsat oamenii
s-au așezat oamenii
peste umanitate.
Din om te-ai născut în om te vei întoarce
tu peste mine
peste altul eu
și întreaga divinitate
în
sub
în jurul
peste Dumnezeu.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nopțile nedespărțirii
1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.
2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeață separată.
Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.
3. Noapte.
Acum deja împreună creștem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperișuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea și mai departe -
[...] Citește tot
poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și poduri, adresa este: