Poezii despre moarte și prima iubire
poezii despre moarte și prima iubire.
Moartea ne-a dat o viață nouă
Petalelor de roze de azur
Doine și balade fost-au mirii,
Regina inimii - sufletul pur
Și dragostea dintâi a firii.
Rodul iubirilor de soare,
Printre furtuni și crivăț dintre noi,
S-a recules o soartă, care...
Se curățase de noroi.
Viață supusă intangibil
A suscitat la bănuială...
Destinul nostru reversibil
S-a reclădit în strai de gală.
Și mic și mare vin să vadă
Minunea sufletelor două
Ucisă de-a credinței spadă,
Moartea ne-a dat o viață nouă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Ultima mireasă
Știu că vii, dar mai așteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deși eu nu te-am cerut
Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îți voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii
Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ți voi face prunci
Vei purta o rochie albă,
Prima și ultima oară
Dragostea îți va fi oarbă,
Și-mi vei fi prima fecioară
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri de înger
Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Și trec pelerinii
Divine poteci.
Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu ființă rămâi
Osânda privirii
Și-n legile firii
Iubirea dintâi.
Lumină și cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Și muguri, în zare,
Mustesc din noroi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crin nebun
Crin nebun, crin nebun,
Nu știam ce să-ți mai spun,
Ai sicriu de sticlă-n cer,
Nu știam ce să-ți mai cer,
Dă-mi o dragoste dogoare,
Să mă ducă, să mă omoare,
Dezertez din cotidian,
Un război de mii de ani,
Să ascult divin concert,
Mai nostalgic, mai alert,
Cărțile mă mângâie,
Crezul meu de stâncă e,
Cred în viața de apoi,
Domnul e mereu cu noi,
Nu ne lasă neantului,
Eroarea savantului,
Moartea ne muncește, are
Sarcini, bună îndrumare,
Crinule, îngerul meu,
Mă înmiresmezi mereu,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te-am iubit... Femeie!
Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă să înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu mă știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nu mă ai.
Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.
Și... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție să nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin Țara de Sus
(cu gândul la Mihai Eminescu)
Trecând, nu poți să nu oprești,
Venind din zările albastre,
Și să săruți la Ipotești
Icoana poeziei noastre.
Săruți, îngenunchezi ușor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Și la Luceafărul de sus.
Spre Lacul cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La Floarea-albastră, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.
La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La Făt-Frumos, făr' de egal,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie și-a pus amprenta
Pe oameni, câmpuri și copaci...
Aș îndrăzni să-ntreb, iubito,
Cu glas de brumă: "ce mai faci?"
Privești pe geam copaci scheletici,
Sau sub povara toamnei taci?
Ori, înfrângând răceala brumei,
Prin parc, pe frunze moarte calci?
Eu? Stau privind strada pustie
Albită de-al brumei argint...
Și primăvară-aș vrea să fie
Și-ncerc mireasma să i-o simt.
Dar vântul rece-mi dă de veste
- Cu sârg, să-mi spulbere visări
Că nori, cu mohorâte creste,
Mi-aduce dinspre alte zări.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să credem cu toții-n minunile lumii
să credem cu toții-n minunile lumii
în prime majore, în nunți fastuoase
în jocuri cu cifre mereu norocoase
pomana din ceruri să cadă, să cadă
să facă nebunii cu regii rocadă
să plângă degeaba preasfânta icoană
când frica de viață ne pune pe goană
când moartea ne-arată o singură cale:
spre cruce se merge-n picioarele goale
și stăm picior peste picior
genunchii-s slabi și tot ne dor
și stăm cu pumnii strânși în sus
admonestându-l pe Iisus
să credem cu toții-n minunile lumii
în filme science-fiction, în trucuri frumoase
în prima iubire cu hainele scoase
să aibă și orbul minunea: să vadă
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lanul de secară ...
De-o fi să mor de dor, în plină vară,
Să mă-ngropați în lanul de secară;
Să mă priveghe florile de maci
Și umbra răzlețiților copaci.
Macii sunt sărutări ce le-am sorbit
Din roua dimineți-n asfințit.
Fragile flori și-atât de efemere,
Mi-au dăruit iubire și durere,
S-au scuturat la prima adiere.
Iar umbra, sub copacii ce m-ascund,
E lunga noapte-n care mă cufund.
O umbră, câțiva maci la căpătâi,
Mă vor jelii a moarte cei dintâi.
Acum, când suferința mi se curmă,
Tot ei mă vor bocii și cei din urmă.
Cu stropi de ploaie, lacrimă de rouă,
Vor plânge moartea-mi tristă amândouă.
De mă-ngropați în lanul de secară,
Aduceți flori ce-odat' mă desfătară.
Flori de nu-mă-uita la căpătâi,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorm cu fruntea între sânii tăi
dorm cu fruntea între sânii tăi
și-ascult povestea dragostei dintâi,
ai inima de-o sută de bătăi
și pieptul tău e moale căpătâi.
cu palmele mi-acoperi răni adânci,
precum eu te învăț iubirea, doamnă,
când inima îmi dă mereu la brânci
și tu, glumind, îmi tragi câte-o sudalmă.
de-atâta bine parcă-mi este rău,
parca-aș fi rană, sânge sau durere,
când stau ca iedera de șoldul tău
și am pe braț comoară de avere.
să-ți pun, dulceațo, aură de vid,
să te iubesc cu trupul meu de zeu,
să altoim iubirea pe-un hibrid
sub harul blestemat de Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și prima iubire, adresa este: