moarte şi proteste

Exerciţiul morţii

În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi creşte valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.

Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simţăminte mai cultivă
Sărmane, două inimi, în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.

Dacă aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi-aş trece-n el, cu tot, cu nervi şi sânge,
Aş implora, aş protesta, aş plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.

Şi exerciţiul morţii, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.

sonet de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

moartea e albă
ca un câmp blestemat
să fie în timp
doar pământ
din care vor răsări
cândva
viorele
ulcele frumos decorate
cu flori din lutul fierbinte
de asta nu înţeleg
semnificaţia
cocardelor negre
puse în piept
doar aşa
în semn de protest
sau victorie
când totul se duce...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia

Continui să mor, acum şi aici.
Vene-n colaps, deschizându-se ca
Pumnişorii unor copii
Adormiţi.
Amintirea unor vechi morminte,
Carnea putrezind şi viermii
Nu mă vor convinge
Să protestez. Anii
Şi frigul, înfrângerile, s-au strecurat profund
În ridurile de pe faţa mea.
Mi-au înnegurat ochii, însă
Eu continui să mor, acum şi aici,
Pentru că iubesc viaţa.

poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine,
întreaga amintire de când eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic daţi-i foc,
vedeţi că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârşitul nostru vine sfârşitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte şi noroc.

Mai scriu aici ca banii găsiţi prin buzunare
să-i îngropaţi cu mine ca semn că îi detest
şi ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,

să m-aşezaţi în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n faţă, cu lumea în spinare.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Meyers

El a protestat câtă viaţă a mai avut,
Iar ziarele au minţit cu rea credinţă în privinţa lui,
Cum că n-ar fi fost vinovat de moartea Minervei,
Ci doar ar fi încercat să o ajute.
Sărmanul suflet căzut în păcat nu putea vedea
Că chiar voind să ajute, cum pretindea,
A încălcat legile omeneşti şi pe cele divine.
Trecătorilor, luaţi aminte la vechiul avertisment:
Ca să aveţi viaţă fericită
Şi să fie pace în jurul vostru,
Iubiţi pe Dumnezeu şi păstraţi poruncile lui.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn uşor, România!

Bolşevicii, cu priviri piezişe,
ne-au colectivizat satele
şi ne-au frânt sentimentele,
pe cand vesticii, cu zambetul pe buze,
ne-au administrat la inceput un drog uşor,
iar acum, redefinind colonia,
îşi îndreaptă tentaculele avide
spre noi teritorii.
Al patrulea Reich a început, în vreme
ce semeni de-ai noştri, mor în războiul
altora.
Iar noi, ca şi in cazul Yaltei,
peste câţiva ani, vom gasi vreo
localitate obscură, ori vreo
berarie muncheneză, şi invocând-o,
ne vom lamenta pentru destinul nostru
tragic.
Somn uşor, România! Ştiu că nici măcar
n-o să protestezi.

poezie de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protest

Ne-au ars greşelile în spate
Sub ochi de cer neiertator
Cuvintele-au plecat departe
Să plângă într-un alt decor.

Înghesuite-ntre acuze
Sub umbra binelui de ieri
Cuvintele ne mor pe buze
Cu ochii umezi de poveri.

Mai ţipă jalnic o chemare-n
Al buciumului glas molcom
Cuvinte plâng în disperare
Condiţiunea de-a fi om.

Mai trec speranţele deşarte
În pas de orologiu spart
Cuvinte tac mergând spre moarte
Când fraţii sângele-şi împart.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul inimii

[priveghi în lacrimă]

verbul în care mă mişc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipseşte ţipătul
vântul din velă
încătuşat

ticăie
inima ta învaţă să iasă din mare

din şolduri legănate curg voluptăţi striate
surpă curcubeie însângerate dinţii mei scăpaţi din varniţa morţii
lumea întinsă pe-o roată pătrată
îşi caută în tortură
echilibrul

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea, o execuţie lentă

mă bântuie o linişte grea un gol
îmi delimitează privirea
nu pot să dorm
de câteva nopţi
mă gândesc la ziua
în care voi ieşi
din mine
ca apa
din albie
mă voi revărsa peste
crăpăturile uscate
ale pământului

totul pare să fie pregătit

nu protestez încă
trăiesc printre oameni
locaţia îmi prieşte
femeile îmi fac cu mâna
din când în când

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul

mi-e sufletul de-acum drumeţ pribeag
privirea mi s-a încleiat pe-un ram
iar corbii cu sutanele macabre
îmi croncăne prohodul pe la geam

şi Doamne ce duhoare se desprinde
din trupul care zace în sicriu
acum că sunt o mână de ţărână
mi-e dor de învelişul Tău cel viu

aş vrea să ţip buchete de proteste
un glas de valuri sparte mă îngână
(mi-e dor de vina ta
şi judecata aspră a ta
în trup şi în plete)
dar peste ele viermii stau pe-o rână

şi Doamne ce duhoare se desprinde

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!