Poezii despre moarte și recoltă
poezii despre moarte și recoltă.
Victorie fulger
Pasărea sapă ogorul,
Șarpele seamănă,
Moartea ameliorată
Aplaudă recolta!
Pluto în ceruri!
Explozia în noi.
Acolo doar în mine.
Nebun și surd, cum aș putea să fiu mai mult?
S-a isprăvit cu sine-însuși, cu fața schimbătoare, s-a isprăvit cu anotimpul pentru flacără și anotimpul pentru umbră!
Odată cu ninsoarea lentă coboară și leproșii
Deodată dragostea, egală teroarei,
Cu-o mână nevăzută încă oprește focul, saltă soarele pe cer și ne clădește iar Prietena.
Nimic nu prevestea o existență atât de viguroasă.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia finală
Căzând pe zări și-n sânge-n întrebare
în hram de mâine umbra e rănită
în haina de visare cuvenită
și toamna vine-n frunze cu turbare.
Lumina-n oameni, speranțând în pită,
e plumb la cină... Roua aur are
la vorbă-n straiul dimineții rare...
Abia pășești, de zboruri ostenită...
Femeie cu poveri de-amor pe umăr
în nume de etern pe trup te scriu
mi-or fi iubiri de vierme în sicriu
când printre luturi terne-o să mă număr.
Că moarte porți și n-ai, să se revolte
destul de timp în tainelor recolte...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furnici versus greieraș
Cu lăuta-n subsuoară
Intră greierele,-n moară,
Dă binețe la furnici,
Care macină aici
Și le cere aprobare
Să le facă o cântare.
Una mai bună de gură
Îi răspunde fără ură:
-Cată-ți greiere, de drum!
Oi vrea pentru cânt, uium?
De-ți mai dăm ție o parte
Ducem recolta jumate.
El răspunde, numai miere:
-Eu cânt numai din plăcere,
C-așa mi-a fost mie dat
Să cânt lumii pe-nserat.
-Cum zici tu, dar să știi, vere,
Chiar de cânți tu din plăcere
Suntem obosite moarte...
Mergi și cântă-n altă parte!
[...] Citește tot
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă proștilor
Motto:
Cu prostul care n-are școală
Te lupți puțin și-ai câștigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are școală!
De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,
Și actualii, dar și foștii,
Cei mai deștepți de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROȘTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ți facă-n viața ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă... PROST!"
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveți atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimpoaiele Galiciei
O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara,
Cântați mai dulce decât privighetoarea din zăvoi!
Cântece vesele la-început, cântece triste-apoi,
Adânci ca marea care-și bocește popoarele de morți, amara.
Cântați. Acesta-i anotimpul! Voioși, ca stropii ploii zâmbitoare,
Dansați în ritm cu versurilor mele, golind nectarul din pahar;
Cum v-a repetat de-atâtea ori Ecleziastul, iar și iar,
O, cimpoaie-ale Galiciei, există pentru toate-un timp sub soare!
Vreme pentru semănat și vreme pentru strâns recolta în hambar,
Vreme pentru-a țese pânza și vreme pentru destrămare,
Vreme pentru râs și vreme pentru-a plânge-amar,
Vreme pentru speranță și vreme pentru disperare,
Vreme pentru logodnă și vreme pentru a plodi,
O vreme pentru a te naște și-o vreme pentru a muri...
poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate aparatele de fotografiat sunt stricate
M-a sunat să-mi spună
că va muri în curând,
nu înțeleg de ce tocmai pe mine.
O altă zi, un alt apel telefonic banal,
aceleași țigări, același ceai...
Nu am reușit să-mi pierd optimismul încă.
În stația de autobuz nu e azi nimeni,
ceața coboară ușor peste oraș,
fabrica funcționează la capacitate maximă,
toți sunt fericiți
dorm într-un pat cald,
au un loc în autobuz
cu puțin noroc poate se vor bucura
și de pensie.
Gina de la etajul trei
a rămas iarăși gravidă,
Dumnezeu iubește proștii
și insectele dăunătoare.
Bani sunt, dar nu pentru noi,
lăcustele atacă recoltele bogate,
[...] Citește tot
poezie de George Cătălin Cudalbu (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conserve cu iluzii
Cum strâns-am în grădină recoltă grea de ani,
Bazându-mă pe gene, pe ceaiuri și perfuzii,
Pe rugi la Domnul Nostru, pe doctori și pe bani,
Mi-am pus, pe iarna vieții, borcane cu iluzii.
Am burdușit cu rafturi micuța mea cămară,
Sperând că iarna asta va trece mai ușor
Și-am să trăiesc ferice o altă primăvară,
Îndepărtând momentul când, totuși, o să mor.
Dar a venit ninsoarea și-mpins de junghiuri grele,
Mi-am inspectat cămara, și-am constatat că, vai,
În locul cu speranțe, pe rafturile mele,
Borcanele sunt pline cu flori de mucegai.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în lumină
puterea poeziei mă imobilizează
cred că las în urmă lumina ei blândă
cred în versul meu împletit cu rază
destramă beznele ce stau la pândă.
sentimente în versuri sunt mândre izvoare
anii mi-au adus și amar și dulce polen
dar m-am înconjurat cu multă splendoare
și-am câștigat în lume mirabil teren.
am împlinit în viață tot ce am dorit
toamna mea-i prolifică, plină de recolte
suflet mereu flămând naturi am iubit
veșnicia iubirii și-n cer să se dezvolte.
voi scrie în lumină până la asfințit
și-n moarte printre stele voi recompune bolte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții futuriste
rănile trecutului nu s-au cicatrizat
dar ce bine că este cosmică iubire
cu stelele nopții m-am armonizat
încât luminile să-mi râdă în privire.
uit să țin socoteala lucrurilor triste
mă agăț de raze ca de-un suprem extaz
descarc în poezie emoții futuriste
sunt floarea târzie pe-a cerului pervaz.
credința în Hristos vreau să se dezvolte
speranța și nădejdea e tot ce mi-a rămas
regret că am trăit cutremure, revolte
și-am deranjat lumina cu urletul din glas.
din câmpul amintirilor am strâns recolte
azi lupt cu moartea, înfrântă nu mă las.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta este grădina: culorile vin și se duc
Aceasta este grădina: culorile vin și se duc,
azur fragil pâlpâind pe-aripile de la marginea nopții,
absolutul luminând în tăcere clăbuci aurii de mari proporții,
verde tăcut și persistent ca frunzele de nuc.
Aceasta este grădina: buze strânse pentru-a sufla în flaute
reci din întunecimi enorme și pentru-a cânta melodii blânde
(la harfele cerești cu strune tremurânde)
fețe invizibile, fantomatice și, mai ales, precaute.
Aceasta este grădina. Timpul, desigur, va reclama recolta sacră,
iar tăișul morții va trimite la odihnă multe flori
pe-alt tărâm unde alte cântece se vor cânta,-n lumina altori zori;
și, totuși, acum Ele sunt aici, ca într-o vrajă parcă,
ca și cum printre pomi căzuți într-un somn etern anume
niște fântâni cu degete de-argint fură-această lume.
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și recoltă, adresa este: