Poezii despre moarte și rușine
poezii despre moarte și rușine.
* * *
Pe cât mori față de tine
Pe atâta poți de bine
Să trăiești pentru Hristos,
Dar fără moarte de sine,
Chiar cu-n trai bun și frumos
Ești de-ocară și rușine
Pe un drum întunecos.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Rudy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vopsitorii de întuneric
o gheară îmi strânge încet lumina
o sugrumă spre întuneric
o mână mi se agață cu disperare
dar numai se zbate
în mine nu vor să tacă vorbe nespuse
în cei fără dreptate răsăritul moare
la mica publicitate sunt numai anunțuri moarte
tăcerea cumpărată se zbate
nu le este rușine
celor care au luat drumul întunericului
să se vopsească numai cu el?
poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modalități de a muri
Noi n-avem nimic împotriva morții,
Suntem doar împotriva
Unei morți agonizante,
Cum ar fi cea a câinilor loviți
De camioanele care se îndreaptă către Malawi
De-a lungul autostrăzii Harare - Nyamapanda
Sau moartea patetică
A unui pește scos din apă.
Noi n-avem nimic împotriva morții,
Doar că nu vrem să murim
De-o moarte macabră ca cele din abatoare
Sau de-o moarte dezonorantă,
Cum ar fi moartea prematură, subită
A masculului devorat
De partenera călugăriță
În mijlocul dansului sexual.
Dacă tot trebuie să murim,
Să nu murim de-o moarte rușinoasă,
[...] Citește tot
poezie de Dellas Chitekwe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe viața mea
E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.
Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.
Moartea e mai săracă
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca tine, mamă!
Pot, mamă, să-mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.
Pot, mamă, să cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.
Pot moarte să-nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, să-mi fie rușine
Nici plânge nu pot ca și tine!
Chișinău 30 septembrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (30 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
APĂRĂTORUL MORȚII
Trimite, Doamne, moartea în concediu,
Că niciodată-n viață nu i-ai dat
Măcar o zi de tihnă sau remediu;
De rușinoasă n-a solicitat.
Dar vrea, sunt absolut convins că vrea
Măcar un secol, două într-un mediu
În care să-și trateze boala grea...
Ce e la Tine, Doamne, un concediu?!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Când frumușica doamnă cade victimă propriei prostii
Și descoperă mult prea târziu că bărbații-înșeală,
Ce vrăji o mai pot elibera din cețuri și melancolii?
Ce arte-i pot spăla lacrimile și-a inimii acreală?
Singura soluție care-i rămâne de-a-și acoperi vina,
De-a ascunde de ochii lumii-acea rușine,-acea ocară,
De-a-l face pe iubit să-și înghită cu tot cu sâmbure măslina
Și să-și smulgă îndurerat inima din piept este... să moară.
poezie de Oliver Goldsmith, 1728-1774, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chase Henry
Am fost la viața mea bețivul orașului;
Când am murit, preotul a refuzat să mă înmormânteze
În pământ sfințit;
Chestia asta mi-a purtat noroc
Pentru că protestanții au cumpărat lotul unde zăceam
Și mi-au îngropat rămășițele aici, în cimitirul cel nou,
Aproape de cripta bancherului Nichols
Și de a soției lui, Priscilla.
Luați aminte, suflete prudente și pioase ale crucii,
La curenții vieții
Care onorează morți care au trăit în rușine.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul meu
Trup violent, de temut, rușinat,
Trup de poet ce-n lacrimi navighează,
Cine te zguduie astfel, cine te dezarmează?
(Bruxelles doarme cu mii de focuri decorat.)
În țara bunei suferințe
(Adu-ți aminte de acea casă-n câmpie),
Infirm arhanghel, beat de-a ta tăcere,
Nu așteptai decât o aspră dragoste să vie?
Știu toți prăpastia pe care mă aplec.
Se culcă muza moartă între zei.
Priviți cu toți (e o pagină albă),
Înmormântați poeții acasă la ei.
poezie clasică de Odilon-Jean Perier din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și rușine, adresa este: