Poezii despre moarte și simțuri
poezii despre moarte și simțuri.
El
nu are asemănare și
nici formă
nu moare
dar are
trecut prezent și viitor
înlăuntrul unui punct
desăvârșit
urmează propriile mișcări
nedespărțit de sine
devine artera
prin care
curge viața
spre alte simțuri nelocuite...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa suntem noi
Suntem limitați în timp,
Suntem limitați în spațiu,
Suntem limitați la viteză,
Suntem limitați la simțuri,
Suntem limitați la minte,
Depindem de soare,
Depindem de atmosferă,
Depindem de materie,
Depindem de viață,
Depindem de moarte,
În rest suntem relativi
În raport cu universul.
poezie de David Boia (10 octombrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinul muribund către sufletul său [The dying Christian to his soul]
Foc de viață dătător!
Fugi din trupul muritor:
Zboară sus, fără răgaz,
Căci să mor e un extaz!
Hai Natură, nu fi rea,
Viața nu mai e a mea.
Gata! îngerii au spus,
Dragă Spirit, vino sus!
Dar ce-i asta, ce-am pățit?
Ochi și simțuri mi-au slăbit,
Duhul meu spre cer îl port,
Oare așa e când ești mort?
Lumea toată o exclud,
Dar în cer văd și aud
Sunet dulce și ușor!
Aripi am și pot să zbor!
O, mormânt, n-ai izbândit!
Moarte, nu m-ai nimicit!
poezie de Alexander Pope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei
Ei vor veni. Stând după colț.
Au poate gândul să-i întoarne?
Ești numai spaimă, ești de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonț.
Cu toate simțurile goarne,
Trăiești uciderea de bolți.
Ei au copite și au coarne,
Au pușcă și în pușcă gloț.
Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunții lor:
Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Și două mii de ani eclipsă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absența
Absența e-o prezență negativă,
E-un gol, o așteptare, o latență.
E moarte și viață, deopotrivă
Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență.
De neatins fiind, și nevăzută,
Asociind realități contrare,
Absența naște jale și frustrare
Și-un gând de neputință absolută.
Ne-existând, nu poate să se-ascundă.
Ne-existând, nu-și neagă evidența.
Egale-i sunt teroarea și clemența...
Absența e-o prezență mult mai cruntă,
Mai greu de îndurat decât prezența.
poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Putred
Simțul meu olfactiv este deranjat.
Voi fi având vreo tumoare pe creier,
Parcă aud și acorduri de greier.
Dar simt... Ceva s-a degradat.
Mă dezbrac de cămașa ce-o port.
Dar nu este ea, e din mine.
Voi fi putrezit după tine!
Ce minune!... Trăiesc mort!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt umbra mea cuminte
Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...
Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece
dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,
când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!
sonet de Ionuț Popa (8 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te iubesc
Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viața de piept
și-o binecuvâtează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viața de piept
simțurile parcă vreo cinci
și mă-ntreabă ce aștept
în căciulă și opinci
Simțurile parcă vreo cinci
mă binecuvântează cu biciul
hai ce faci de ce nu ningi
nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept
cică-n ea pe cine aștept
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 februarie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
RONDELUL SECURII
Lucește lama securii,
Copaci fără vină mor,
Zăcămintele pădurii
Sunt mutate pe ogor.
Nu rezist și dau frâu urii,
De pădure-mi va fi dor,
Lucește lama securii
Copaci fără vină mor.
Au pierdut simțul măsurii,
Să-i înfrunt aș fi dator,
Iertare îi cer naturii,
Mă simt coadă de topor,
Lucește lama securii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrus în propriile simțuri
Nu vreau să mă hazardez
nici să cred în himere,
desenez în cuvinte conturul,
îi adaug în interior înțelesul dorit
în fiecare zi.
Ascult clipocitul clipelor în trecere
și-n mă văd în ochiuri de apă,
dar nu mă recunosc.
Sunt un intrus în propriile simțuri,
mă umplu cu sentimente
pe care le dăruiesc.
Seara ador culorile din crepuscul
cu patima trăirii
a celui care cândva moare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și simțuri, adresa este: