moarte şi stele

Cuie cu stelele drapelului

Ai căpătat
câteva cuie
cu stelele drapelului
în sicriul tău, copile.
Asta este tot
ce au făcut ei pentru tine,
fiule.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortină de vid

Măştile sunt precum
stelele moarte
lăsându-ne
scrum de întuneric

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre o altfel de graniţă

Graniţa dintre viaţă şi moarte,
Precum graniţa-ntre zi şi noapte.
Când steaua vieţii apune,
Noi intrăm în altă lume.

poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocale

Vai, cu câtă precizie
calculează moartea vântul portocaliu
care luceşte peste urmele paşilor tăi,

iar tu te opreşti să mori
tocmai în livada din care
se alimentează stelele.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bizar

Plouă cu lacrimi
peste oraşul însingurat.
În fiecare noapte
fac proba sicriului
şi ascult cucuveaua
numărând stele căzătoare.
Dimineaţa,
moartea îmi zâmbeşte ştirb.

poezie de Vasile Ghinea din Ochiul din umbră (2004)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercuri secante

Ce mare eşti, tu, poezie,
În cântec şi în vers.
Salvezi iubirea de la moarte
Şi stelele din Univers.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi stelele

Stelele mor de singurătate, ca oamenii,
de prea multă lumină neluminată,
de prea multă umbră necălcată.

Stelele mor pe sărite, ca oamenii,
din când în când,
câte una, câte unul, mai cad.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Valul e zbaterea dorului mării
De a fi pe cer pasăre şi muri...
În stropi de alinare cu şoapte
Printre stele de nori auzite

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea ca sufletul meu

să fie prosopul
cu care Universul se şterge pe mâini
după ce se spală
cu milă faţă de moartea stelară.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.

Iarba murind înverzeşte cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu braţe de flori.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!