Poezii despre moarte și sunet
poezii despre moarte și sunet.
* * *
Când vezi ochii
ce mor după un zâmbet
aprinde-ți un foc în suflet
și luminează peștera în sunet
de culori...
de flori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri
E vîntul care-mi bate-n geam
Ori mîinile iubitei mele,
Care-a zburat pe-un șir de stele
Să mă sărute cînd plîngeam?
Sunt sunetele harpei mele,
Sunt sufletele unor morți
Ce bat în geamuri și la porți?
Oh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam.-
Subt șirurile lungi de ploaie
Gîndirea mea se înconvoaie,
Suspinul meu e lung și stins,
Și imnul meu se-naltă mort
Din coarda ruptă ce-am întins.
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încălțat de vise
Încălțat doar de vise
Prin bălți și poenițe
Alergam plin de tumult
Curcubeul să-l sărut!
Acum nu-i mai aud
Nici măcar sunetul..
Și în sicriul de adult
Am adormit copilul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe viața mea
E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.
Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.
Moartea e mai săracă
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinul muribund către sufletul său [The dying Christian to his soul]
Foc de viață dătător!
Fugi din trupul muritor:
Zboară sus, fără răgaz,
Căci să mor e un extaz!
Hai Natură, nu fi rea,
Viața nu mai e a mea.
Gata! îngerii au spus,
Dragă Spirit, vino sus!
Dar ce-i asta, ce-am pățit?
Ochi și simțuri mi-au slăbit,
Duhul meu spre cer îl port,
Oare așa e când ești mort?
Lumea toată o exclud,
Dar în cer văd și aud
Sunet dulce și ușor!
Aripi am și pot să zbor!
O, mormânt, n-ai izbândit!
Moarte, nu m-ai nimicit!
poezie de Alexander Pope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.
poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a frânt sunetul tău
fulgerul aruncă-n noapte
rafale în suflete moarte
stropi de frânturi de clipe
cad plângând în rămășițe
strig cu derere spre soare
sunetul tău nu mai răsună, în vale
sa frânt în zborul păsări-n-pușcate
nu pot sâ cânt mai departe
pădurea te plânge cu jale
cortegiu ți-s păsările zburătoare
sub frunze de toamnă ruginite
am îngropat o mie de sunete
a murit odată cu tine
vraja de sunet vrăjit din pădure
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.
Și-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în șir
O aud suspinând, suspinând.
Și vântul rece de toamnă
Prin oraș îl simți umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.
Dar își continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoteoză
fir de fum
se înalță
într-un sunet prelung
rugul pe ape
leagăn-cuib
al păsării măiastre
pat nupțial
într-o floare de lotus
ea știe să moară
învelită în speranță
pentru mii de ani șansă
să înfrunte timpul
cenușă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Genele-nghimpă. În piept - lacrimă-n clocot.
Presimt fără frică, va fi furtună, vuiet și ropot.
Cineva străin mă tot grăbește orice a uita,
E sufocant - dar, totuși, pân' la moarte să trăiesc aș vrea.
De pe scânduri ridicat la-ntâiul sunet ce-a răsunat,
Sălbatic și somnoros mai privind în jur, amânat,
Uite că pufăicuța cântă un zgrunzuros refren
La ceasul, când peste-nchisoare se-nzorește tern.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și sunet, adresa este: